Lungimea plapumii

Sambata ma apuc sa rasfoiesc gazetele de dimineata si, printre multe poze si titluri de-o schioapa, un articol mi-a atras atentia. Dupa o prima lectura, mi s-a parut ca, din cenusa timpului, printre randuri, imi vorbea bunica: „Mai niepoatii, sa faci ghinii si sa nu ti prinda zaulica di manii cu datoriili cielii viechi, capo-i numa cobelci unsurosi si paingani niegriciosi au sa-ti umblie prin blid, pana a hi si le-i plati.” In copilarie, la noi in sat, era o regula nescrisa, insa pe care toata lumea o respecta: atunci cand te-mprumuti de bani, trebuie sa-i dai inapoi la sorocul stabilit. Cei care intarziau cu datoriile pierdeau increderea comunitatii, de multe ori vreme de generatii. Pe atunci, oamenii se intelegeau de cuvant; nimeni nu voia sa se stie dator.
Revin la articol si mai citesc o data: nivelul de indatorare al canadienilor a depasit un miliard de dolari in anul 2006, nivel care a crescut in ultimii 30 de ani, intr-un ritm anual de 4,3 %. Cifrele nu sunt o scorneala jurnalistica, ci provin dintr-un sondaj facut de Asociatia Contabililor Generali Agreati, din Canada (CGA). Dintre cei intrebati, doar 84 % au declarat ca au datorii si dintre acestia, doar 14 % realizeaza ca datoriile lor au crescut in ultimii 3 ani. Dupa acelasi sondaj, peste 20 % dintre conationali nu sunt capabili sa faca fata unei cheltuieli neprevazute de 5.000 $, iar lucrul cel mai ingrijorator e ca peste 25 % din populatia Canadei nu poseda niciun fel de economii. Nu stiu care este numarul exact al diasporei romanesti in Canada, dar nu numarul contreaza: ceea ce gasesc eu important e ca si noi facem parte din statistici. Usurinta cu care institutiile financiare ne acorda credite, nivelul scazut al dobanzilor din ultimii ani, dar mai ales dorinta de a avea totul astazi, fara sa ne pese de cine va plati factura, cred ca reprezinta principalele cauze ale starii de indatorare in care ne aflam. Daca faceti parte dintre aceia care se grabesc sa ia o noua carte de credit pentru a plati pe cele vechi si daca, in cel mai fericit dintre scenarii, marja de credit repezinta fondul dvs. de urgenta, inseamna ca e timpul sa faceti o analiza serioasa atat asupra cheltuielilor cat si a veniturilor.
Daca in urma acestei analize o sa constatati ca balanta finantelor lunare ale familiei dvs. este negativa, incepeti prin a compara cat va costa locuinta chirie sau ipoteca pe aceeasi balanta, cu venitul net al familiei, pe o saptamana. Regula echilibrului se poate rezuma cam asa: cheltuielile efective pentru locuinta nu trebuie sa depaseasca venitul net pe o saptamana al familiei. Daca depaseste, aveti de ales: sau schimbati locuinta, sau va straduiti sa castigati mai mult. Din ce ramane dupa ce ati dat de-o parte cheltuielile pentru locuinta, mai scadeti 10 % din venituri, bani economisiti pentru pensie, procentaj bun pentru cei de mai putin de 40 de ani. De la 40 de ani in sus, procentajul trebuie ajustat in functie de nivelul de trai pe care-l doriti de la 65 de ani incolo. In continuare, mai luati in calcul 5 % pentru protectia finaciara in cazul unei invaliditati prelungite sau in cazul unui deces prematur.
Acum, din ce mai ramane, impartiti cum puteti mai bine banii intre cheltuielile de baza (hrana, transport etc.) si intre cele discretionare (vacante, cadouri, etc. ).
In concluzie, daca ar fi sa aleg una din povetele bunicii, ar fi: intinde-te numai cat ti-e plapuma, daca nu vrei sa-ti fie frig la picioare, dar acest lucru cred ca l-ati mai auzit si de la alte bunici.
Petru Cotnareanu
Consiler in securitate financiara
[email protected]