Morti misterioase. Impuscat si reabilitat. Lucreti

Dupa 23 August 1944, la umbra tancurilor pe care fluturau steagurile rosii cu seceri si ciocane, dictatura rosie pornea la un drum lung, presarat cu cadavre. Pentru inceput, au fost inlaturati si exterminati principalii opozanti politici, adica reprezentantii puternicelor partide istorice. Apoi, liderii comunisti au pornit propria selectie, lichidandu-se intre ei, in scopul ocuparii functiilor decizionale, locul din capul mesei fiind vizat de multi. Ciolanul din supiera era prea mare si apetisant ca sa nu fie ravnit, folosindu-se orice cai si mijloace posibile. Fenomenul s-a extins pana la 25 decembrie 1989, cand Nicolae Ceausescu a fost executat tot de catre fostii sai colegi de partid.
Unul dintre fruntasii comunisti care a cazut victima luptei pentru putere a fost Lucretiu Patrascanu, eliminat conform unui scenariu clasic de asasinat politic cu aparente de legalitate.
Lucretiu Patrascanu s-a nascut la 4 noiembrie 1900, in orasul Bacau, intr-o familie de intelectuali instariti. Tatal sau, profesorul Dumitru Patrascanu (1872-1937), a fost posesorul mai multor proprietati; mama sa, Lucretia, provenea dintr-o familie burgheza. In anul 1919, in timpul studentiei, in mod surprinzator, tanarul s-a inscris in randurile Partidului Socialist. Tinand cont de mediul din care provenea, inclinatia sa spre durerile celor multi si nevoiasi a generat un lung sir de suspiciuni si controverse. Aurmat Facultatea de Drept din Bucuresti, dupa care si-a dat doctoratul la Leipzig. Aocupat diferite functii precum cea de avocat, sociolog, economist, profesor universitar si ministru. In anul 1921 a intrat in Partidul Comunist, unde a ramas pana in 1948, cand a fost arestat. Ca publicist, a semnat cu pseudonimul Andrei Moldovanu. Afost casatorit cu Hertha Schwamen, cu care nu a avut copii. Sotia, mai tanara cu 15 ani, si-a schimbat numele in Elena, deoarece in acea perioada erau interzise casatoriile intre romani si evrei. In anul 1943 a fost inchis o perioada la Targu –Jiu, eliberat apoi in urma achitarii de catre familie a unei “cautiuni” de 50.000 de lei.
In momentul cand razboiul a capatat o noua turnura, s-a implicat direct in actiunea de intoarcere a armelor impotriva Germaniei aliate. Planul loviturii de stat de la 23 august 1944 l-a discutat in detaliu cu generalul Sanatescu. Dintre cele trei variante, a fost consideratapotrivita momentului cea de la Bucuresti. Imediat dupa evenimente, a fost numit Ministru al Justitiei. La 12 septembrie 1944 a fost prezent la Moscova pentru a semna Conventia de Armistitiu cu U.R.S.S., in care se recunostea cedarea Basarabiei si a Bucovinei. La 11 august 1946 a facut parte din delegatia Romaniei la Conferinta de Pace de la Paris, unde armata romana nu a fost inclusa printre invingatoare, fiind taxata pentru “impertinenta” de a ajunge in 1942 la portile Stalingradului.
Dupa marire, a urmat decaderea. Avand mai multa carte decat cei din jurul sau, fiind vorbitor al unor limbi de circulatie internationala, a inceput sa fie banuit ca este agent imperialist, strecurat in conducerea partidului. La 11 februarie 1948, secretariatul format din Dej, Pauker si Georgescu a respins includerea lui Lucretiu Patrascanu in Comitetul Central. Peste doua zile, nu a fost invitat nici la receptia organizata la Ambasada Uniunii Sovietice, unde se aniversa Armata Rosie eliberatoare. Dandu-si seama de afronturile ce i se aduc, in dimineata zilei de 24 februarie a demisionat din functia de ministru, fiind inlocuit cu Avram Bunaciu, ales cu o zi mai inainte in C.C.
Din acea clipa, Lucretiu Patrascanu a realizat ca este urmarit de Siguranta comunista; in documente aparea ca “obiectivul Apolodor”. La 24 august 1948 a fost arestat. Deoarece nu se gaseau vinovatii in probatoriu, la sfarsitul lui februarie 1951 a fost constituit un nou grup de anchetatori. La perchezitie i s-au gasit 4000 de franci elvetieni si 33 de monede de aur, motiv pentru care a fost invinuit pentru detinere ilegala de valuta si banuit ca vrea sa fuga din tara. In final, a fost acuzat ca a pus la cale distrugerea partidului, rasturnarea regimului comunist, ca a fost agent al Sigurantei burgheze, spion englez, nationalist sovin, prieten al reactiunii, ocrotitor al criminalilor de razboi.
La 14 aprilie 1954, dupa o lunga perioada de cercetari menite sa-l distruga psihic, instanta l-a condamnat la moarte pentru crima impotriva pacii. Peste 12 ani, colonelul Ilie Moisescu, fostul presedinte al completului de judecata, a recunoscut ca pedepsele i-au fost dictate de Iosif Chisinevschi. Tot atunci, colonelul Ion Soltutiu a afirmat ca ancheta a fost condusa la presiunile lui Alexandru Draghici, magistratii fiind doar niste marionete.
In documentele oficiale s-a precizat ca, la ora 3h00, in noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucretiu Patrascanu a fost impuscat de catre un pluton de executie la Jilava. Ion Mihai Pacepa, fost adjunct al sefului Securitatii, a lansat ipoteza ca osanditul a fost impuscat in ceafa, in curtea inchisorii.
Detinutii politici care au scapat cu viata au afirmat ca cel care a tras a fost Gheorghe Pintilie, agent sovietic introdus in structurile inalte ale Securitatii de la Bucuresti, scena detaliata intr-un film recent.
Una peste alta, a fost redus la tacere un om de mare valoare, singura lui vina fiind aceea ca era un intelectual rasat. Celebra sa afirmatie, rostita la Cluj in fata studentilor, prin care preciza ca inainte de a fi comunist este roman, a ofensat pe majoritatea colegilor de partid pentru motive care se subinteleg. Cine l-a omorat ramane un mister.
Spuneam cu alta ocazie ca asasinatul politic are totdeauna autori morali si efectivi. Numele criminalilor au fost luate de victima in mormant. Cert este ca asasinii faceau parte dintr-un partid care se declara cu emfaza ca era plin de umanitarism si promova valorile morale
. Pentru a pune traditionala bomboana pe coliva cinica, reamintesc faptul ca, in 1968, Nicolae Ceausescu l-a reabilitat, cu mare intarziere, pe Lucretiu Patrascanu. Cu ocazia acestui eveniment, a infierat cu adanca manie proletara ticalosiile acelor ani de cumplita teroare si crime in lant, de parca la data respectiva el nu ar fi fost in aceeasi echipa cu industriasii crimei politice.
Dupa acest eveniment controversat, acelasi acuzator al reprimarii staliniste l-a decorat pe Gheorghe Pintilie, nimeni altul decat Pantiusa Botnarenco, exponentul terorii concentrationare, conform duplicitatii in care suntem experti si de care nu vom scapa niciodata.
Totdeauna aleea infernului a fost pavata cu intentii bune.