Pauline Marois si talibanismul lingvistic

Prin proiectul sau de lege prin care se interzice imigrantilor “fara un nivel satisfacator de cunoastere a limbii franceze” sa voteze, Pauline Marois arunca PQ inapoi in timp. Mai precis in anii ‘95, cand Jacques Parizeau deplangea votul etnic pentru a arunca blamul pierderii referendumului pe umerii imigrantilor.
Pentru PQ, imigrantii sunt buni atunci cand contribuie la bunastarea Québecului, platind impozite, ocupand joburi mai prost platite sau joburi sub calificarea lor si contribuind la cresterea natalitatii. Cand este vorba de drepturi, PQ reaminteste de fiecare data imigrantilor que expresia “chez soi” le este interzisa. “Chez soi” este pentru “le Québécois de souche, qui a une fleur de lys tatouée sur sa bouche”. Pentru ca PQ este un partid incremenit in proiect, care vede peste tot amenintari asupra limbii franceze.
Chiar in preambulul Legii 195 proiect semnat de Pauline Marois imigrantii sunt numiti “ressortissants étrangers”. Este o expresie care spune multe despre subconstientul acestui partid. Limba este doar un prilej pentru a ataca imigrantii. Crearea a doua clase de cetateni, prin interzicerea dreptului la vot a celor care nu vorbesc acceptabil franceza, nu inseamna decat marginalizarea acestora din urma. O asemenea masura punitiva nu-i va face sa fie mai integrati. Nu-i va impinge spre studiul limbii franceze. Nu astfel de masuri trebuie avute in vedere, ci masuri incitative.
In plina nebunie a acomodarilor rezonabile, Québecul ar trebui sa fie mai putin rigid si sa permita imigrantilor, chiar daca nu au cetatenia canadiana, sa voteze la alegerile locale daca au stat minim doi ani in provincie. O astfel de masura va arata imigrantilor ca ei conteaza, ca se pot implica in viata publica. Ii va apropia de marile dosare pe care Québecul trebuie sa le rezolve acum: sistemul de sanatate, refacerea infrastructurii, protejarea mediului, finantarea invatamantului si, nu in ultimul rand, integrarea imigrantilor in economia provinciei. Ii va apropia de comunitatile unde locuiesc. Ii va ajuta sa se integreze.
Invocarea protectiei limbii franceze este o perdea de fum. Ville du Québec va aniversa anul viitor 400 de ani de existenta. Legea 101, care reglementeaza utilizarea francezei, exista doar din 1977. Si totusi, in acest timp, in Québec s-a vorbit franceza. Si sa nu-mi spuneti ca imigrantii au venit in Québec din 1977 incoace. Pauline Marois ar trebui sa se gandeasca cum a rezistat franceza in Québec 369 de ani, fara sa aiba nevoie de o lege? Cum s-a descurcat ea fara infinita grija si atentie a PQ-ului? Si, daca a rezistat, de ce ar mai avea nevoie de inca o lege? Ar trebui sa se intrebe cum se face ca un mare numar dintre quebechezii invitati la toate posturile de televiziune vorbesc o franceza in care este imposibil sa nu auzi cuvinte aruncate in engleza?
Coborarea intr-un talibanism lingvistic, care disimuleaza frica PQ de imigratie, nu face cinste acestui partid. Iar noi nu putem sa toleram o astfel de atitudine fata de imigranti. De aceea, ziarul nostru va boicota de acum incolo PQ si actiunile acestui partid, pana cand cele doua proiecte de lege nu vor fi modificate in consecinta. Refuzam sa acordam atentie unui partid care ne considera “ressortissants étrangers”. Si credem ca si celelalte ziare etnice ar trebui sa faca acelasi lucru.
***
Istoric: PQ a depus doua proiecte de legi: Legea 195 privind identitatea quebecheza, prin care se institutie o cetatenie quebecheza si Legea 196, prin care se realizeaza o Constitutie a Quebecului. Ambele proiecte sunt controversate si declarate neconstitutionale de catre majoritatea specialistilor. In interiorul SUA, de exemplu, exista o cetatenie a fiecarui stat si una federala. Insa, fata de proiectul PQ, in SUA nu exista diferente de drept intre cele doua cetatenii.
Proiectul de Constitutie al PQ pleaca de la premisa Quebecului ca tara. Ceea ce, pana la proba contrarie, nu este. Legea 195 interzice acordarea cetateniei imigrantilor care nu au suficiente cunostinte de limba franceza. Acestia nu vor putea deci vota la alegerile legislative din Québec.
Legea pleaca de la premisa ca imigrantii sunt o masa de oameni neinstruiti, incapabili sa vorbeasca franceza nici dupa ani de stat in Québec.
Realitatea statistica o contrazice pe Pauline Marois. Imigrantii vorbesc din ce in ce mai bine si mai mult franceza. Statistique Canada sustine, intr-una din recentele sale analize, ca 70% dintre imigrantii din Québec vorbesc bine sau foarte bine franceza.
La recensamantul din 2001, din cei 7.125.575 locuitori ai Québecului, doar 386.530 nu vorbeau franceza. Ceea ce inseamna 5,4%. Aceasta este miza pentru care se lupta PQ?
Reactii: Clasa politica a condamnat la unison proiectele PQ. Liberalii, prin premierul Jean Charest, au spus ca nu admit crearea a doua clase de cetateni. ADQ-ul lui Mario Dumont a anuntat si el ca refuza sa ia in discutie un asemenea proiect. Mai mult, chiar fostul lider al PQ, Bernard Landry i-a recomandat lui Pauline Marois sa retraga proiectul, dar aceasta nu vrea sa mai asculte niciun sfat. Landry, unul dintre cei mai respectati lideri ai PQ, a cerut expres sa se retraga din lege prevederea referitoare la interzicerea dreptului de vot pentru imigranti.