Vilele si euroii, gloantele infractorilor din Roma

Cel putin 21 de candidati la alegerile ce se pregatesc in Columbia au fost ucisi in ultimele saptamani, dintre care doi in ultimele zile. Presedintele tarii, Alvaro Uribe, a pus o recompensa de 25 de mii de dolari pentru orice informatie care va conduce la prinderea asasinilor.
Din fericire, in Romania nu se intampla inca astfel de lucruri. Metodele infractorilor de la noi sunt mult mai rafinate. Ei nu au nevoie sa ucida, pentru ca ei pot modifica legi in asa fel incat acuzatorii sa poata intra la puscarie, iar cei care fura sa-si poata vedea linistiti de afaceri, eventual de pe yachtul lor din Ibiza.
Cel mai bun exemplu in acest sens il constituie modificarile votate de Camera Deputatilor la Codul Penal si la cel de Procedura Penala: ziaristii risca 7 ani de puscarie daca “divulga” filme de genul “spaga lui Remes”, infractorii trebuie anuntati inainte ca un procuror sa le puna telefoanele sub ascultare, avocatii pot bloca desfasurarea unei anchete daca li se “pare” ca drepturile clientilor lor au fost incalcate, perchezitiile nu mai pot fi facute decat cu voia sau dupa instiintarea infractorilor, iar furturile mai mici de zece milioane de euro sunt considerate bagatele.
Prevederile de mai sus sunt cuprinse in noul Cod Penal si noul Cod de Procedura Penala votat saptamana aceasta de deputati si trimis presedintelui Romaniei spre promulgare.
In Rusia, in localitatea Kazan, situata la 800 de km de Moscova, o ziarista a fost batuta, in propriul ei apartament si in prezenta copiilor si a parintilor, de indivizi care i-au cerut sa nu mai scrie cel putin pana dupa alegerile legislative din 2 decembrie, sub amenintarea ca o interneaza intr-un spital de nebuni.
In Romania, ziaristii nu sunt impuscati cu gloante, ci cu euro si cu dolari. Am exemplul recent al unui ziarist care ani buni a lucrat pentru presa independenta, pana ce a ajuns in trustul lui Dan Voiculescu. Din acel moment, articolele lui par facute la comanda. Ultimul exemplu este urmatorul titlu: “PSD este partenerul meu”, vorbe puse in gura lui Traian Basescu, pentru a putea anunta apoi ca presedintele pregateste refacerea vechiului FSN. (Nici nu mai are vreo importanta faptul ca Basescu nu a facut parte din vechiul FSN.) In realitate, Traian Basescu a spus textual: “PSD este partenerul meu la referendum”. O scapare aparent banala, dar care spune multe despre misiunea si rolul ziaristului.
Acelasi ziarist nu a scos nici un cuvant despre faptul ca presedintele, cu aceeasi ocazie, l-a atacat deosebit de dur pe Ion Iliescu (cel care, de fapt, a creat FSN-ul), amintindu-i ca in 1990 chema minerii la Bucuresti, iar acum vorbeste despre euroalegeri. Dar acesta nu este decat un exemplu banal de “omisiune”.
Mare parte dintre formatorii de opinie din Romania sunt in solda oamenilor de afaceri cu dosar la DNA. Sub “amenintarea” unor salarii de mii sau de zeci de mii de euro, acestia “combat” impotriva coruptiei, incercand, de fapt, sa distraga atentia opiniei publice de la lucrurile esentiale.
Cand postul national de televiziune a avut curajul sa transmita filmul “spaga lui Remes”, cei mai multi dintre “analistii” nostri au sarit pe cei de la TVR, acuzandu-i de incalcarea deontologiei profesionale si parand sa nu le pese de continutul filmului. Misiunea lor era de a deturna atentia de la subiectul principal, de la ceea ce ar fi trebuit sa fie grav pentru orice om cu bun simt: faptul ca un ministru in functie a primit mita, in plin centrul Capitalei, de la un fost ministru, pentru a truca o licitatie. Nimic altceva nu poate avea importanta comparat cu asta.
Marii rechini ai coruptiei din Romania nu bat ziaristii si nu-i ameninta cu moartea sau cu internarea in spitalele psihiatrice. Ei ii “impusca” cu salarii ametitoare in euro sau in dolari si ii “terorizeaza” cu masini de lux sau cu vile in Pipera. Iar atunci cand aceasta nu mai este suficient, infractorii se duc in Parlament si modifica pur si simplu Codul Penal.