Un alt deces care a generat multe suspiciuni a fost al lui Dumitru Goaga, zis Gogea Mitu. Cel care urma sa atinga o statura iesita din comun s-a nascut la 14 iulie 1914, in localitatea Marsani, la sud de Craiova, fiind primul dintre cei 11 copii ai unei familii cultivatoare de cartofi. Caracteristicile sale antropometrice i-au determinat pe profitori sa-l extenueze la maxim.
La varsta majoratului a atins inaltimea de 242 cm, cantarea 183 kg si avea la picior masura 56, adica talpa de 38 de centimetri. Al treilea frate, Tudorel, a avut si el o problema asemanatoare de gigantism; a murit la varsta de 7 ani, pe cand avea inaltimea de 1,80 metri.
Pentru inceput, Gogea Mitu a fost angajat la Circul Globus unde, desi avea doar 20 de ani, spre uimirea publicului indrepta sau curba bare groase de otel, starnind aplauze prelungite. Cu toate ca unii s-au grabit sa-l declare cel mai inalt om al planetei la acea data, statisticile l-au plasat mai tarziu pe locul 6 in aceasta ierarhie.
In vara anului 1934, fostul pugilist Umberto Lancia l-a remarcat pe urias la un targ anual desfasurat la Obor, in Bucuresti. Pentru inceput, l-a initiat in tainele boxului, pe parcursul unor intalniri la Craiova cu adversari inegali, deoarece altii pe masura nu se gaseau. Asistenta era incantata de faptul ca anticipa de fiecare data cine va fi victoriosul. Altii se suparau daca meciul se termina in prima repriza, costul biletului de intrare fiind destul de piperat. Din alte surse rezulta ca noul astru ce a aparut pe firmamentul nobilei arte a fost antrenat de italianul Giacomo Pometti, Umberto Lancia fiind impresar si antrenor principal.
Dupa acest stadiu de debut, Umberto Lancia a organizat, la arena Venus din Bucuresti, prima confruntare de nivel ridicat, elevul sau incrucisand manusile cu Severio Gizzo. In ciuda experientei sale, italianul a rezistat numai trei reprize in fata pumnilor naucitori ai uriasului oltean. Intr-o alta confruntare, cu Dumitru Pavelescu, campionul Romaniei, meciul s-a incheiat prin KO in prima repriza, spre dezamagirea publicului care dorea o lupta de durata.
Culegand victorii dupa victorii, Gogea Mitu impreuna cu impresarul sau au cutreierat Italia si Franta, participand la diferite turnee. In confruntarile de la Paris a castigat sume astronomice. O parte dintre acesti bani ii trimitea acasa. Contemporanii din comuna afirma ca, de multe ori, postasul le aducea parintilor sai cate doi-trei saci cu bani, numararea lor fiind o mare problema. In ultima sa confruntare, prestatia a fost mai putin fericita din cauza oboselii acumulate si a aparitiei bolii la plamani. Meciul a fost deosebit de echilibrat cu germanul Bergam, care avea si el peste doi metri. Intalnirea s-a incheiat la egalitate.
Bolnav de tuberculoza, in anul 1936, Gogea Mitu s-a intors in tara unde s-a stins din viata la nici 22 de ani. Varianta oficiala a decesului a fost infirmata de rude, care au sustinut ca invidiosii acelei perioade, pentru a scapa de concurenta, l-au otravit pe uriasul din Marsani.
Inhumat in cimitirul din Marsani in primavara anului 1936, cercetatorii l-au deshumat in anii ‘80 incercand sa faca din osemintele lui un obiect de studiu. Dupa ce a fost expus cativa ani la Muzeul de Istorie al Medicinei din Craiova, impunatorul schelet a fost cumparat de un om de afaceri care este mereu arestat si eliberat dupa un ritual specific romanesc.
La ora actuala, scheletul se afla intr-un laborator al Facultatii de Medicina din localitate. Apropiatii au afirmat ca giganticul lor prieten nu a fost atras de femei.
Certificatele ce atestau data nasterii si a decesului au disparut si ele din arhiva Primariei din Marsani, zacand pe undeva, intr-o colectie personala.
***
Pentru a incheia aceste randuri intr-o nota mai vesela, reamintesc cateva repere ale Craiovei interbelice, reactia urbei la aparitia unui nou sport in inima Olteniei.
In anul 1923, Ilie Mihaileanu si Marin Craciunescu puneau bazele sportului cu manusi. Primul oltean campion national a fost chiar Mihaileanu, cucerind titlul in 1929. Sponsorul sau a fost Dumitru Teica, un american nascut la Negoi – Dolj, reintors in patrie. Dupa cateva demonstratii ce au avut loc in curtea fabricii Bratasanu intre germanul H. Schmidt si austriacul K. Tomatzi, prima gala oficiala s-a organizat cu mari eforturi in gradina de vara a restaurantului Minerva, la 23 aprilie 1923.
Pe langa afisele lipite pe strazi, s-a confectionat un panou urias montat pe un carucior tras de un magar, astfel incat sa se poata vedea caricaturile boxerilor de pe ambele trotuare. Trecatorii se intrebau nedumeriti ce i-a determinat pe cei doi prieteni sa se bata in vazul lumii, cand nu au nimic de impartit. Altii spuneau ca sunt preocupari urate, pur socialiste, ce urmaresc sa incite poporul la anarhie. S-a stabilit ca intalnirea dintre Teica si Tomatzi sa fie arbitrata de profesorul Horatiu Petre, pe parcursul a 10 reprize. Auzind vuietul spectatorilor ce isi incurajau favoritii, vardistii de pe strazile invecinate au vrut sa intervina cu mult zel pentru a imprastia adunarea delincventilor ce tulburau linistea publica a orasului. Vazand insa ca in primul rand de scaune, langa ring, se aflau prefectul si seful politiei, au plecat tiptil, tiptil.
Alte intalniri de succes au fost intre Schmidt si Mazteka, apoi intre Vincler si Balales, antrenati de francezul Batling Hai. Ca premii se atribuiau o diploma, o statueta, un ceas elvetian sau o bicicleta germana. Mosierii Craiovei suportau toate cheltuielile pentru masa, deplasare si hotel.
