Despre Nicolae Ceausescu, s-a scris enorm de mult, s-au consumat fluvii de cerneala. Multi nu pot uita acele cuvantari interminabile, cu tenta mobilizatoare, cu detalii amenintatoare: sa facem totul pentru a urca societatea socialista multilateral dezvoltata, pe cele mai inalte culmi de progres si civilizatie. Cand, numai el stia! Puteri depline avea!
Carmaciul, arhitectul si conducatorul iubit, asa cum era adulat de armata supusilor, s-a nascut la 26 ianuarie 1918 la Scornicesti, Olt si a decedat oficial la Targoviste in ziua de 25 decembrie 1989, impuscat intr-o zi mare, cand toata crestinatatea sarbatoreste nasterea lui Iisus.
Economist cu acte in regula, Nicolae Ceausescu a fost secretar al Uniunii Tineretului Comunist in 1944-1945, ministru al agriculturii in 1947, apoi ministru adjunct al fortelor armate in grad de general – conducator politic cu puteri nelimitate peste toata suflarea ce purta epoleti pe umeri. In 1952, a devenit membru al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Roman si, doi ani mai tarziu, membru al Biroului Politic al P.M.R.
La 11 iunie 1965, a fost ales Secretar General al P.M.R., dupa decesul misterios al lui Gheorghe Gheorghiu -Dej, survenit la 16 martie, in acelasi an. Ca o prima masura, prin decretul 770 din 1966, a interzis avorturile. Ceea ce a urmat, a declansat un lung sir de victime. Tristul decret a fost dat ca o masura anticipativa deoarece se prevedea o mare nevoie de brate de munca pentru planificata Epoca de Aur. Putini stiu ca acel act tenebros a facut peste 10 000 de victime in randul femeilor care au incercat empiric intreruperea sarcinii. Li se adauga cele mutilate pentru tot restul vietii si cele care au murit pe rand intr-un proces de haituire, anchetare, condamnare si reprimare prin celebrele tandreturi probatoare.
Ceausescu a avut o ascensiune fulminanta, cand a promovat masuri liberale, popularitatea lui culminand dupa celebra fraza rostita in mai 1968: Rusine imperialismului sovietic care a invadat Cehoslovacia, prietena! Prin neparticiparea Romaniei la acea agresiune, Ceausescu si-a atras simpatia supusilor si a lumii occidentale.
In 1967, a ocupat si functia de presedinte al Consiliului de Stat, iar sapte ani mai tarziu a devenit primul Presedinte al Republicii Socialiste Romania. In 1968, l-a reabilitat pe Lucretiu Patrascanu, ca si cum n-ar fi fost in aceeasi echipa cu cei ce l-au asasinat in aprilie 1954!
Dupa o serie de masuri prin care a cautat sa capteze bunavointa Apusului, incriminat vehement candva, a fost vizitat de presedintii S.U.A., Nixon si Ford, si apoi a plecat intr-un turneu lung in Europa Occidentala si in Africa, pentru a impulsiona legaturile comerciale.
Treptat, a inceput sa se opuna introducerii unor reforme elastice, a atentionat Securitatea sa continue mentinerea controlului strict asupra populatiei si, in numele clasei muncitoare, sa inabuse in fasa orice tentativa de exprimare a nemultumirii.
Incepand din anii ’70, a devenit adeptul infocat al cultului personalitatii. Era ahtiat dupa cat mai multe osanale – geniul Carpatilor, marele conducator, arhitect si carmaci – consoarta sa semi-analfabeta fiind gratulata cu titlurile de savant de renume mondial si de mama iubitoare a poporului.
A introdus infometarea populatiei in scopul achitarii grabnice a celor 60 de miliarde de lei, ce reprezentau datoriile externe si a accelerat industrializarea in mod haotic, cu fabrici neperformante, cu tehnologii depasite, la care renuntasera alte state. Cartea de istorie a fost modificata radical, partidul unic fiind prezent in toate actiunile pozitive, chiar daca, in realitate, nu avusese nici o legatura cu ele. Mircea cel Batran a devenit cel Mare, Ion Voda cel Cumplit a devenit cel Viteaz.
Pe parcursul anului 1989, refuza cu inversunare sa accepte dura realitate a izolarii sale tot mai mari pe plan extern si pretindea cu incapatanare sa fie reales la Congresul partidului din noiembrie, desi Constantin Parvulescu il avertizase public sa renunte deoarece i se apropie sfarsitul. Ceausescu l-a dat afara din sala, acuzandu-l ca s-a sustras participarii la razboi, ca si cand el sau vreunul din prezidiu ar fi fost cel putin o singura zi pe front. A replicat totodata ca nimeni nu va zdruncina unitatea de monolit a partidului, decat atunci cand va face plopul pere si rachita micsunele. Plutind pe aripa paranoiei, tradat din umbra, ametit de ropotele aplauzelor, habar nu avea ca mai avea de trait o luna.
Asa a si fost. A urmat Revolutia din decembrie, considerata de analisti ca fiind o veritabila lovilutie. O clasica lovitura de stat, pe fundalul unei revolte populare. Ignoranta vulnerabila nu stia ca fraiele puterii vor reveni tot fostilor comunisti. Arestat intr-un mod straniu, stangaci, cu multe peripetii, cuplul Ceausescu a fost judecat rapid la Targoviste. Ca o dovada ca istoria este rotunda, dezbaterile s-au desfasurat in fostul birou al lui Ion Antonescu, ocupat de acesta in timp ce era comandantul scolii Militare de Cavalerie.
Procesul a fost sumar, in componenta completului de judecata fiind cei care, cu cateva zile mai inainte, erau la picioarele sale. In nici un caz nu erau anticomunisti veritabili, cu ani grei de puscarie politica, nu erau reprezentantii opozitiei autentice. Cine a stat in spatele lor nu mai trebuie sa reamintesc, cititorul avizat stie. Tribunalul respectiv si-a asigurat un loc special in jurisprudenta deoarece avocatul insarcinat cu apararea cuplului Ceausescu s-a dedat la acuzatii incriminatoare, mai abitir decat procurorul!
Contrar oricaror norme, a fost filmat doar finalul executiei. Telespectatorii au vazut cadavrele dictatorilor asezate langa un zid. E posibil ca ele sa fi fost transportate din alta parte si tarate aici spre a fi din nou ciuruite pentru televiziune. A ramas, in memoria celor care au vazut imaginile, cum Ceausescu era cazut in genunchi si inclinat putin pe spate. Ori, sub rafalele unor pistoale mitraliera, osanditul nu mai are timp sa-si pregateasca ingenunchierea sau sa se inchine.
Spuneam cu alta ocazie, ca totdeauna comunistii s-au eliminat intre ei pentru a ocupa locul din capul mesei. Masacrul ce a avut loc, l-au numit tot revolutie. Unde si cine i-a impuscat pe sotii Ceausescu, ramane un mare mister, mai ales ca atat fiica lor, Zoe, cat si fiul, Valentin, nu au primit aprobarea sa verifice daca in cimitirul Ghencea cadavrele sunt ale parintilor lor, cum si in ce imprejurari au fost omorati.
Spatiul nu-mi permite intrarea in detalii. Totusi se impun a fi trase niste concluzii.
Dupa 18 ani, nu se stie cine au fost teroristii, desi ei au existat. O parte au plecat in lumea larga si altii trec linistiti pe langa noi. Nu se stie de ce a fost nevoie de mai multe victime dupa 22 decembrie 1989, cand cartile erau deja facute si puterea a fost preluata de cine trebuia. Cifrele sunt graitoare pe un portativ ce reflecta norma si noima. Inainte de data respectiva au fost inregistrati 162 morti si 1.107 raniti. Dupa fuga dictatorului si dupa preluarea puterii de cei pe care ii stim, s-au inventariat 942 de decese prin impuscare si 2.245 raniti. Sunt victime de care inca nu raspunde nimeni dintre cei care au condus ostilitatile, mentinute si acum in ceata. Nimeni altii decat cei care s-au opus votarii legii lustratiei si aplicarii punctului 8 din Proclamatia de la Timisoara, documente selective care ii deranjau cumplit.
Nu stim de ce se taraganeaza la infinit clarificarea acestor necunoscute. Nu stim de ce au aparut, intre timp alte decese misterioase, fiind eliminati martori incomozi.
De ce a trebuit sa se impuste judecatorul Gica Popa, cel care a pronuntat condamnarea si executarea cuplului Ceausescu? De ce a murit colonelul Vasile Malutan, pilotul care i-a transportat in elicopter pe cei doi dictatori si care, in timpul unor lucrari de erbicidare din 1995, s-a agatat cu aparatul sau, ca un diletant, de firele de inalta tensiune de pe un camp banal?
Cum a fost posibil sa moara generalul Emil Macri, intoxicat de gazele de esapament lasate sa intre in masina Salvarii, care il transporta spre spital? Cum a fost posibil ca generalul aviator Dumitru Puiu, martor la masacrul de la Aeroportul Otopeni, sa moara intr-o clinica de psihiatrie de la Timisoara? Facuse imprudenta sa declare anterior ca detine cateva casete incriminatoare. Cum a fost posibil ca generalul Stefan Gusa sa moara in cateva saptamani de un cancer galopant? Cum a fost posibil ca elicopterul in care se aflau generalii Constantin Nuta si Velicu Mihale, sa fie lovit la Alba Iulia cu o rafala de 12 gloante, in timp ce erau adusi de la Timisoara? In calitatea lor de loctiitori ai ministrului de Interne, se stie ca posedau informatii certe despre noile personalitati romanesti racolate de serviciile straine. Au murit arsi de vii, legati de scaune, deoarece erau arestati. Moartea lor a fost anchetata de procurori care au pus pe dosar celebra rezolutie de neincepere a urmaririi penale.
Exemplificarile fiind multe, ma opresc aici cu aceste intrebari retorice despre mistere si gloante care au impins tara intr-o tranzitie interminabila si dramatica prin scaderea accentuata a nivelului de trai al celor multi. Stim foarte multe amanunte despre Decebal, Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazul, dar nu stim ce s-a petrecut in urma cu 18 ani. Exista imagini din 1946 care ne arata drumul parcurs de Ion Antonescu pana la locul executiei si ce a spus inainte de a fi impuscat. In schimb, nu avem imagini din 1989 care sa ne arate drumul parcurs de cuplul Ceausescu pana la locul impuscarii si ce le-au strigat celor ce i-au tradat. Ciudat!
A murit recent Silviu Brucan, oracolul poporului stupid. Noi am ramas cu aceleasi intrebari fara raspuns, ca la inceput!
Un recent sondaj realizat de Fundatia Soros in Romania arata ca Ceausescu este in continuare considerat cel mai bun sef de stat pe care l-a avut Romania. 23% dintre romani cred ca el a facut cel mai mult bine Romaniei, cu 1% mai mult decat in 1999 cand a fost realizat precendentul sondaj. El este urmat de Basescu cu 15%, Ion Iliescu cu 9%, Regele Carol I si Regele Mihai (fiecare cu 6%).
Este adevarat, acelasi sondaj spune ca 24% dintre romani considera ca Ceausescu a fost liderul care a facut cel mai mult rau tarii. El este urmat de Iliescu cu 15%, Emil Constantinescu cu 8%, Basescu cu 5%, Ion Antonescu cu 3% si Regele Mihai cu 2%.
Accesati adresa urmatoare youtube.com pentru a vedea discursul fenomenal al lui Constantin Parvulescu la Congresul al XII-lea al P.C.R.
