Iubiri pasionale. Frumoasa poveste de dragoste din

De-a lungul istoriei au existat iubiri pasionale, unele durabile si stralucitoare, altele trecatoare sau discrete, multi parteneri preferand iubirea ascunsa, ferita de ochii lumii. Incepand din acest numar supunem atentiei dumneavoastra un nou serial care se refera la marile iubiri ale planetei.
Comemorand in aceasta luna 157 de ani de la nasterea lui Mihai Eminescu, primul episod il dedicam iubirii sincere care a avut loc intre Luceafarul poeziei romanesti si Veronica Micle.
Din biografiile lor, bogate in evenimente, fiind cunoscute de majoritatea cititorilor, voi scoate la iveala numai cateva date si repere.
Amandoi s-au nascut in acelasi an, 1850 si au trecut in eternitate pe parcursul anului 1889, la 49 de zile diferenta. Nu au fost casatoriti. Mai presus de toate rautatile, dragostea lor a fost de o incandescenta aparte.
Eminescu a vazut lumina zilei la 15 ianuarie 1850, la Botosani si a murit la 15 iulie 1889, la Bucuresti. A fost al saptelea fiu al lui Gheorghe Eminovici si al Ralucai Jurascu, din 11 copii.
Primii ani de scoala i-a petrecut la Cernauti. A intentionat sa-si continue studiile la Blaj, Sibiu, Giurgiu si Bucuresti. In final, a obtinut un certificat de absolvire de la un liceu din Botosani, in baza caruia se inscrie la Universitatile din Viena si Berlin, pe care le va frecventa partial. Numele de Eminescu l-a luat la sugestia lui Titu Maiorescu, deoarece pana atunci in documente figura Eminoviciu.
Veronica Micle s-a nascut la 22 aprilie 1850, la Nasaud si a parasit aceasta lume la 3 august 1889, la Varatec. Ingerul blond, asa cum i se spunea, a fost al doilea copil al lui Ilie Campeanu si al sotiei acestuia, Ana. Dupa moartea sotului, survenita in 1849, in timp ce lupta alaturi de Avram Iancu, Ana a venit la Iasi in 1853 impreuna cu Veronica.
Tanara copila a terminat cu bine gimnaziul in iunie 1863, la examen fiind prezent Stefan Micle, rectorul Universitatii din Iasi. Nu peste mult timp a cerut-o in casatorie, desi ea avea 14 ani si el 44. Din mariajul lor au rezultat doua fete, Valeria, care a ajuns cantareata de opera si Virginia, care s-a dedicat poeziei.
In 1872, cinci ani mai tarziu de la nunta, Veronica l-a cunoscut la Viena pe Eminescu, care se afla la studii ca urmare a unor burse si subventii. S-au intalnit cand aveau frumoasa varsta de 22 de ani.
Ea, un suflet lacom de iubire ce astepta o binecuvantata ploaie sa-l faca sa rodeasca. El era in ascensiunea afirmarii, avand un suflet care nu putea sa supravietuiasca fara sa investesca intr-un suflet imaculat un sentiment pasional curat.
Privirile lor s-au atras de la inceput, un magnetism ireal ce prevestea o dragoste nebuna. Sageata lui Cupidon i-a strapuns pe amandoi. Ea frumoasa, spirituala, cultivata, romantica. El sideral, atingand cu fruntea bolta cereasca.
Se intorc amandoi la Iasi. in salonul literar al familiei Micle, Luceafarul citeste poezii de amor scrise cu cateva ore mai inainte la Biblioteca Centrala a Iasului sau pe cele publicate anterior. Floare albastra, Noaptea, Venere si Madona aparute la 15 aprilie 1870, in Convorbiri literare. Din ultima poezie citata am selectat prima strofa:
Ideal pierdut in noaptea unei lumi ce nu mai este / Lume ce gandea in basme si vorbea in poezii / O! Te vad, te- aud, te cuget, tanara si dulce veste / Dintr-un cer cu alte stele, cu -alte raiuri, cu alti zei.
Dupa multe peregrinari prin tara si Europa, incercand sa-si definitiveze studiile, Eminescu ocupa diferite functii oferite de Ioan Slavici, Iorgu Caragiale, Mihai Pascaly si Iosif Vulcan. Fiul ratacitor prin lume s-a stabilit la Bucuresti, la 12 octombrie 1877, unde s-a dedicat gazetariei la redactia ziarului Timpul.
La 6 august 1879 a murit Stefan Micle, sotul Veronicai, lasand-o intr-o situatie financiara precara. Tanara vaduva a venit la Bucuresti pentru a-l ruga pe Eminescu sa o ajute cu perfectarea unei pensii, facand totodata o strategie de viitor pentru casatoria lor ce a ramas nefinalizata. Intre cei doi au loc cateva certuri si impacari pana la sfarsitul lui 1880, Eruptii comportamentale care au stat la baza dorintelor si regretelor asternute pe hartie sub titlul Floare albastra si De ce nu-mi vii: Si te-ai dus dulce minune / si-a murit iubirea noastra / Floare- albastra, floare -albastra / Totusi este trist pe lume… Ori: Vezi, randunelele se duc / Se scutur frunzele de nuc/ S-aseaza bruma peste vii/ De ce nu-mi vii, de ce nu-mi vii ?
La 19 martie 1880, Veronica i-a expediat iubitului ei la Bucuresti urmatoarele randuri: Eminul meu iubit, Ma grabesc a raspunde seninei si amoroasei tale scrisori din 16 martie. Eminule, cand vii sa te revad, sa te mai pup, sa te mai nacajesc, s-apoi sa te mangai si sa-ti cer iertare frumusel si apoi intr-o lunga si dulce sarutare sa se uite toate relele. Cand? Mitule, cand ai putea veni le Iasi sa fim impreuna ce bine ar fi! Dar tu nicicand nu te gandesti la asa ceva, valmasagul Bucurestilor iti rapeste dorul de mine, viata ta e plina si nu se simte trebuinta prezentei mele, totusi te pup si te raspup si te imbratisez doucement et gentilement. Toute a toi, Veronica.
Dintre poeziile de mare succes ale lui Eminescu, trebuie amintite cronologic, Scrisoarea I, publicata in februarie 1881, Scrisoarea II, in aprilie, Scrisoarea III, in mai si Scrisoarea IV, in septembrie, acelasi an.
In ianuarie 1883 bolile il coplesesc pe Mihai. Incepe caruselul internarilor la diferite spitale. La sfarsitul lui aprilie a publicat poemul Luceafarul pe care il dedica iubitei, in iunie poezia Adio si in septembrie Pe langa plopii fara sot, poezie adresata doamnei Cleopatra Poenaru-Lecca, o frumusete a timpului, care i-a respins categoric orice avansuri. Distinsa doamna era sotia lui Constantin Lecca, fiul celebrului pictor si avea in proprietate vestita Gradina Bordei din Bucuresti, care va deveni Cartierul Primaverii de mai tarziu. Titlul si versurile poeziei
s-au datorat peisajului din jurul imobilului unde statea destinatara, pe actuala strada Caderea Bastiliei, care la acea vreme avea case pe o singura parte si pe trotuarul celalalt, plopi intr-un numar impar, din care redau un citat. Pe langa plopii fara sot / Adesea am trecut / Ma cunosteau vecinii toti / Tu nu m-ai cunoscut / La geamul tau ce stralucea / Privii atat de des / O lume toata-ntelegea / Tu nu m-ai inteles.
Dupa 3 februarie 1889, Eminescu a fost internat la alte doua spitale si in dimineata zilei de 15 iunie, a murit la sanatoriul doctorului Sutu din strada Plantelor. Doua zile mai tarziu sicriul a fost purtat pe umeri de elevii scolii Normale de Institutori, pana la Cimitirul Bellu, unde a fost inmormantat la umbra unui tei.
Dupa moartea poetului, vlaguita de atata nefericire, Veronica Micle s-a retras la Manasirea Varatec, unde a alcatuit un album de versuri intitulat Dragoste si poezie. A murit la 3 august 1889, dupa 49 de zile de cand a parasit-o iubirea vietii ei. Prin moarte, s-a logodit cu Eminescu pentru vesnicie, formulare de exceptie facuta de cronicari.
Veronica Micle a fost considerata de Eminul ei iubit, regina florilor, ridicata la rang de Luceafar, inger si Demon, insusiri care au sugerat titlurile poeziilor cu acelasi mesaj: Cobori in jos luceafar bland / Alunecand pe o raza / Patrunde -n casa si in gand / si viata-mi lumineaza /… iar ea vorbind cu el in somn / Oftand din greu suspina / -O dulce -al noptii mele Domn / De ce nu vii tu, vina.
Iubirea lor exprimata in versuri a fost ucigator de dureroasa, marcand sufletele multor generatii de tineri. Dragostea lor interzisa a fost expresia sacrificiului. Iasul a fost Cetatea Iubirii Lor unde s-a aprins scanteia celei mai explozive si tulburatoare povesti de dragoste dintre Emin si Tolla. Tolla, asa cum o gratulau prietenii, ar reprezenta o divinitate care intrupeaza cercul vietii, ambitia, spiritualitatea si misterul. Locuitorii Iasului cu greu mai pot regasi fluidul iubirii celor doi intr-o cetate culturala, candva mirifica, patriarhala, care acum seamama cu o jungla citadina, ca multe alte orase romanesti. La Muzeul Literaturii stau marturie peste secole ceasul si inelul lui Eminescu, brosa si geanta din argint cu safire ale Veronicai, pe care se afla incrustat cuvantul Tolla. Veronica era o femeie cocheta, motiv pentru care Eminescu era deosebit de gelos, mereu cu frica de a nu ramane fara comoara lui, mereu patruns de gandul ca altcineva ar putea sa se atinga de averea sa cea mai de pret.
Amandoi se iubisera intr-o lume banala, cu o pasiune arzatoare, cu scrisori de dragoste inflacarate. Aveau si ei probleme lumesti, la fel ca oricare dintre noi. Au fost doi muritori cu o viata zbuciumata, dar care au avut in mana pana geniului. Cele doua suflete pereche, o data ce s-au apropiat afectiv au ramas sudate trainic de o vraja care le-a contopit destinele. Iubirea nu-i mai incapea, pluteau pe aripa unui vis frumos, fara sa tina cont de intrigile moralistilor timpului. Anonimele au curs cu duiumul pe adresa bonomului profesor Micle. Dupa moartea acestuia, relatia dintre cei doi era parca urmarita de blestem. Cand au stabilit data casatoriei, toata Junimea, in frunte cu Titu Maiorescu le-a sarit in cap.
Niciodata nu au avut o locuinta a lor. Au alergat permanent dupa fericire. Cand au crezut ca sunt la poarta caminului dorit, a fost prea tarziu. Eminescu era deja bolnav. Iubirea lor pasionala a ramas eterna peste veacuri.
In incheiere, se cuvin a fi amintite cateva opinii venite din partea unui mare poet, Tudor Arghezi: Dragostea lui Eminescu e mai cu seama senzuala, o dragoste pribeaga, de pasiune. Ea e momentana si totala si se epuizeaza in intregime pe o singura imprejurare reluata continuu. Dragostea lui Eminescu nu e amestecata cu visul. Visul lui incepe cand dragostea s-a ispravit. Dragostea poetului n-a durat niciodata, ramane instantanee, dragoste de senzatii iuti. Ceea ce-i ramane din dragostea trecuta devine vis abia in singuratate. Accentele sunt profunde. Dezamagirea a dat limbii romanesti o capodopera de amaraciune glaciala, care se cheama Luceafarul.