De cate ori nu ni s-a intamplat ca trecand pe unul dintre podurile montrealeze sa nu fim plictisiti de traficul prea intens care ne obliga sa pierdem pe el un timp ce ni se pare mult mai pretios cheltuit in alta parte? S-ar cuveni poate cu acest prilej sa meditam putin si la numele acestor poduri. Printr-o coincidenta care nu e de loc stranie, multe dintre ele poarta numele unor personalitati istorice care nu in spatiu, ci in timp au avut rolul podurilor: au facut trecerea de la o epoca la alta, uneori mult pe deasupra contemporanilor lor.
***
Podul Honoré Mercier
Podul Honoré-Mercier care leaga cartierul Lasalle de rezerva Kahnawake a fost construit in 1934. Era, cronologic, al treilea pod care traversa Saint-Laurentul, dupa podul Victoria (1860) si podul Jacques-Cartier (1930). Podul a fost dublat in 1963 cu doua cai de circulatie. El are o lungime de 2 km si in punctul sau cel mai inalt, se afla la o inaltime de aproape 36 de metri deasupra fluviului. Traficul automobilelor care trec pe el este evaluat la circa 28 de milioane pe an.
Numele podului este un omagiu adus unuia dintre cei mai importanti prim-ministiri din istoria Québecului. Intr-adevar, Honoré Mercier (1840-1894), lider al Partidului National Liberal din Québec din 1883 si apoi prim-ministru intre 1886 si 1892, a fost unul dintre politicienii cei mai radicali ai vremii in apararea si dezvoltarea autonomiei provinciilor fata de centralismul federal. De asemenea, el a fost unul dintre promotorii cei mai energici si mai clarvazatori al emanciparii politice a canadienilor francezi. In timpul administratiei sale, populatia francofona s-a raspandit in Cantoanele de Est care pana atunci erau aprope exclusiv anglofone.
Honoré Mercier a pierdut puterea in 1892 in urma unui scandal financiar in care a fost implicat pe nedrept. Era in culmea gloriei, totul parea sa-i reuseasca, se afla intr-o calatorie in Europa unde era primit ca un autentic sef de stat si nu a banuit lovitura care-l astepta la intoarcere: o comisie regala care deschisese o ancheta in legatura cu o suma importanta pe care persoane necinstite din organizatia partidului o deturnasera, fara stirea lui, pentru plata unor cheltuieli electorale. Justitia i-a dat dreptate, acuzatiile au fost retrase, dar raul fusese facut: locotenentul- guvernator Auguste-Réal Angers il concediase. La alegerile urmatoare revine ca deputat in Parlament dar, bolnav si deprimat, se stinge in 1894.
Sculptorul francez Paul Chèvre i-a dedicat un monument, plasat in fata Parlamentului din Québec si inaugurat in 1912.
Podul-tunel Louis-Hyppolite-Lafontaine
Construit intre 1960 si 1967, Podul-tunel Louis-Hyppolite Lafontaine, in lungime de 1,8 km, face legatura intre Boucherville si insula Montréalului. Traficul anual este evaluat la circa 44 de milioane de automobile. Constructia a costat 75 de milioane de dolari si a fost terminata exact inaintea Expozitiei Universale din 1967.
Louis Hyppolite Lafontaine (1807-1864) a fost prim-ministru al Canadei intre 1841 si 1851. Dupa retragerea din politica a devenit, in 1853, judecator sef pentru Canada de jos, nume sub care continua sa fie desemnata in acea epoca o parte a Québecului actual (partea de sud si de sud-est). Si-a pastrat aceasta functie pana la moarte.
In afara podului, numele Louis-Hyppolite-Lafontaine mai este purtat de un parc precum si de un spital.
