Un document putin cunoscut, aflat in Fondul Nicolae Titulescu de la Hoover Institution Archives din Palo Alto, California – S.U.A si publicat pentru prima data de Ion Calafeteanu pe Internet, ne da ocazia sa remarcam ca, inca din primele zile ale Revolutiei bolsevice guvernul roman, prin Nicolae Titulescu, ministru de finante in acea perioada, era preocupat de salvgardarea tezaurului romanesc despre care se stia deja ca este in pericol. Scrie Nicolae Titulescu: Tezaurul nostru fusese dus la Moscova, cu ideea bine lamurita ca /…/ il vom transporta mai departe, in locuri mai sigure /…/. Pentru aceasta, concursul aliatilor nostri era o conditie sine qua non. Acest concurs l-am cerut, din vreme, de mai multe ori /…/; in memoriul prezentat de mine ministrilor aliati la Iasi, la 13 noiembrie 1917, asupra situatiunii financiare in general, spuneam, sub titlul: Tezaurul roman în Rusia: Dat fiind amenintarea continua de a vedea disparand de la o zi la alta aurul si valorile romanesti depuse la Moscova, rugam aliatii nostri de a binevoi sa avizeze la cele mai bune mijloace de a putea transporta cu toata siguranta acest aur si aceste valori în America sau în Japonia, asa cum am cerut-o deja mai înainte, precum si de a putea asigura securitatea acestui depozit pe loc.
Fapt si mai surprinzator, intentia de a deplasa tezaurul intr-un loc mai sigur exista inca din primavara anului 1917, deci inainte de al doilea transport din august: Trebuie sa mentionez ca perioada cea mai propice pentru transportul aurului din Rusia era aceea a primaverii lui 1917 – fapt care de se împlinea, permitea transportul valorilor din august 1917 direct, din capul locului, la destinatia lui definitiva si ca mi s-a spus ca nu s-a efectuat transferul atunci din cauza unei disensiuni asupra pretului asigurarii contra riscurilor, care era de circa 12 milioane.
Nelinistea este totusi, in noiembrie 1917 pentru moment risipita, intrucat vestile sosite de la Moscova par ceva mai bune. Un director Ionescu il asigura pe ministrul de finante ca tezaurul se afla in siguranta, ca s-au dat lupte intense pentru cucerirea Kremlinului, ca bolsevicii sunt biruitori si ca bancile sunt inchise, inclusiv Casa de Depuneri unde este depozitul nostru. Nu se consemnasera incercari de vandalizare a bancilor. Dar, se mai spunea in corespondenta adresata ministrului de finante, lucrurile se puteau schimba de la o clipa la alta. ”Directia Casei de Depuneri ne sfatuieste a nu mai uza ca pana aci, pentru manipularea depozitului, de soldati rusi, în care nu se mai poate avea încredere. O garda romaneasca ar fi necesara. De personalul ei ne-am putea servi si pentru manipularea lazilor si a ne însoti in depozit. Am trecut prin grele momente. Ingrijorarea persista inca, întrucat se mai pot ivi tulburari”.
Diplomatii romani, aflati la post in capitala rusa, erau si ei nelinistiti: Dl. Capitanovici si dl. Guerin, consulul Romaniei la Moscova, comunica, pentru moment, ca tezaurul si valorile depuse la Kremlin sunt neatinse, dar acesti domni exprima mare temere pentru siguranta viitoare (…). S-ar parea ca se banuieste valoarea depozitului. Consulul, precum si dl. Capitanovici cer cu insistenta transferarea depozitului in America sau Japonia, sub paza buna, la prima ocazie.
Se planifica un transport pentru data de 15 noiembrie. La 14 noiembrie, prin telegrama 23.701, comunic lui Guerin si Capitanovici: Miercuri, 15 noiembrie pleaca de aici locot. Zagoritz cu 20 pazitori ai Bancii Nationale. Rog raspundeti daca transportul fara riscuri e posibil acum si prin ce mijloace. Intervenit de mult in acest sens la aliati. Puneti-va in legatura si cu reprezentantii americani transsiberieni. M. Finantelor, Titulescu.
Dar se pare ca era deja prea tarziu. Tot la 15 noiembrie, ambasadorul Guerin ii trimite o telegrama primului ministru I.I.C. Bratianu: Situatia interna e tot grava, indiferent de marile complicatii externe. Comitetul revolutionar din Moscova a declarat ca raspunde de securitatea depozitelor si a strainilor, in masura in care puterea ar fi în mana lor. E de temut in acelasi timp o lovitura din partea anarchistilor sau a altor bande organizate si poate chiar trupe revolutionare, de îndata ce ar simti ca puterea le scapa. Va sfatuiesc de a incerca sa va intelegeti cu guvernul american, pentru a expedia tezaurul si valorile în America. Sub pretextul plauzibil de a garanta împrumutul sau altele. Va sfatuiesc de asemenea a ruga toate guvernele aliate de a va sprijini si, de e posibil, de a declara comitetului revolutionar ca e responsabil de integritatea tezaurului dv. fata de toate Puterile aliate.
Banca Frantei considera ca transportul pe caile ferate e prea riscant. O destinatie posibila ar fi Japonia, pe mare, pe un vas de razboi, dar este imposibil de ajuns in port. Apare si o neintelegere intre ministrul de finante care cauta cu disperare o solutie de transport in deplina siguranta, si ambasadorul Guerin caruia i se pare ca guvernul roman este inert. La 28 noiembrie, Titulescu ii scrie: N-ati primit probabil telegramele mele anterioare, altfel telegrama Dv. 2428 este inexplicabila. Am tratat de mult transportul tezaurului, dar aliatii refuza sa garanteze securitatea transportului. Daca credeti in posibilitatea transportului fara riscuri, rog a ma informa. Am telegrafiat lui Diamandy sa se puna in contact cu ambasadorul Statelor Unite si va rog a lua contact cu reprezentantii americani transsiberieni.
Un ultim schimb de mesaje mentionat in document are loc la 29 noiembrie. Ambasadorul Guerin cere urgent instructiuni pentru transport, privind destinatia si, de asemenea, solicita sa i se puna la dispozitie 300 de mii de lei in moneda tarii unde urmeaza sa fie transportat tezaurul.
Ion Calafeteanu intrerupe aici selectia din documentul pe care-l publica. Poate nu mai continea nimic pertinent pentru subiectul nostru. In orice caz, peste doua luni, in ianuarie 1918, Titulescu pleca din minister. II vom regasi mai tarziu militand pentru un alt obiectiv romanesc, la Paris, in Comitetul National Roman : dreptul poporului roman la unitatea nationala. Era in vara anului 1918.