Marturisit sau nu, multi dintre noi am trait sau mai traim inca nostalgia intoarcerii definitive in Romania, locul din care am plecat lasand o buna parte din sufletul nostru, din familie si, de cele mai multe ori, toti prietenii. In aceasta pagina, dorim sa supunem dezbaterii dumneavoastra teme dintre cele mai variate, de la nostalgia intoarcerii definitive in tara, la problemele integrarii pe piata muncii sau in societatea de adoptie, ori la cele privind educatia, sanatatea, cultura si, de ce nu, politica din Canada si Quebec. Cititorii care doresc sa impartaseasca din opiniile si din experientele lor sunt invitati sa ne scrie la adresa: [email protected] (PR)

Sa construim Romania acolo unde ne aflam
Eu am plecat din Romania in septembrie ’90, cu sotia si doi copii, profitand de invitatia rudelor fugite din perioada Geniului, in Elvetia. Nu imi reprosez gestul nici acum, dupa atatia ani. Propun sa nu confundam dragostea de Romania cu acceptarea a ce se intampla acum acolo. Am fost intre timp in Italia, dar nu in Romania. Doar frunzaritul ziarelor romanesti ma cutremura. Si nu sunt nici sperios (am fost in strada, la INTER, am fost sef de sindicat, pana cand Mitrea a vandut FRATIA pe bani grei); apoi m-am intrebat ce este mai bine pentru copii si pentru primul meu ideal neimpus. A invins dragostea pentru copii: unul are metriza si lucreaza cu partenerul de viata la Bruxelles; celalalt este student la arhitectura. Ma intreb, daca as fi trecut de bunavoie in lumea mafiei, fara Canada, cum as fi putut sa le asigur o educatie copiilor, cum numai romanul este capabil sa o faca, prin mari sacrificii personale. M-a impresionat placut luciditatea si spiritul non-belicos al celorlalti parteneri la discutie. Datorita varstei (57) si experientei personale imi permit sa dau un sfat: sa ne iubim Romania noastra, sa o construim acolo unde ne aflam, cu adevarati romani, fara a neglija cine este vecinul si ce culoare are.
Ioan Costachescu – Montreal

In Romania va fi complicat tot timpul
Probabil ca in Romania se fac averi mai usor decat in Canada. Dar nu toata lumea vrea sa faca averi. Sau nu vor sa le faca oricum. Unii vor doar o viata linistita, iar Canada ne asigura asta. Vreau un petec de parc cu un loc de joaca pentru copilul meu – in Bucurestiul de unde vin au ramas doar cateva -, vreau sa pot intra intr-o cafenea fara sa ma sufoc de fumul tigarilor, sa pot merge in autobuz fara sa-mi fie frica de omul de langa mine si, daca tot nu se poate politica fara scandal, vreau sa am macar parte de politicieni care stiu sa faca scandal civilizat. Vreau lucruri simple. Iar in Romania totul va fi complicat, tot timpul.
Vasile A. – Montreal

Dupa cincisprezece ani nu ma mai pot gandi la Romania
S-au petrecut atat de multe in viata mea de cand am venit in Canada, acum cincisprezece incat nici nu ma mai pot gandi la o intoarcere in Romania. Aveam tot cincisprezece ani cand am plecat de acolo. Nu-mi mai aduc aminte mare lucru din vremea aia. Aveam niste prieteni, cu vreo doi-trei mai vorbesc uneori la telefon sau prin skynet. Nici ei nu mai sunt in Romania. Liviu R. Pentru fiica mea, intoarcerea ar insemna o dezradacinare
Ca sa ma intorc in tara ar trebui sa am puterea sa o iau de la capat. Cu toate. Sa am o alta viata. Dar asa ceva nici nu se poate, nici nu vreau. Acum ma multumesc cu ce am castigat aici in Canada. O situatie materiala care e acceptabila si prieteni pe care mi-ar parea rau sa-i parasesc, le-as duce lipsa. Mai toti sunt romani. Iar pentru fata mea, la cei doisprezece ani ai ei, intoarcerea noastra in tara ar insemna o dezradacinare. Am fost in Romania acum doi ani, pentru vreo trei saptamani. Aveam eu unele nostalgii si mi-am vizitat si neamurile pe care le mai am acolo. Fetei nu i-a placut. Am inteles-o. Pe ea n-o leaga nimic de Romania, nu-i spune nimic.
Anton M. – Rive Sud

M-a obosit Bucurestiul ca pe un hot de cai
Sincer sa fiu, nu mi-a trecut nici o clipa prin minte sa ma intorc acum in tara. Nu exclud insa ca vreodata sa ma intorc – cum, in ce conditii, nu-mi sta capul la asta acum. Am incercat sa-i inteleg pe cei care pleaca inapoi, mai ales dupa un timp scurt petrecut aici. M-am inchipuit si pe mine in aceeasi situatie si de aceea am profitat de prima vacanta in tara sa vad cum m-as simti. Se intampla in vara anului trecut, dupa trei ani de Canada. M-a luat un prieten de la aeroport si, in timp ce am parcurs drumul intre Otopeni si casa din Vitan, o caldura tampa, circulatie infernala, praf, oameni nervosi la volan, mi-am spus, fara sa-i dezvalui si amicului gandurile mele, eu n-am ce cauta aici. M-a obosit Bucurestiul ca pe un hot de cai. Intr-o zi, eram la volanul unei masini inchiriate pe cheiul Dambovitei, pe banda de langa apa. Stateam pe 3 randuri la semafor. La vreo 50 de metri in fata, un biet catel vagabond se juca in mijlocul strazii. Masinile au pornit nervoase de la semafor. Cainele a venit spre banda mea. Din timp, am franat asteptand sa se hotarasca sa plece de pe strada. Cand m-au vazut ca franez pentru o “potaie”, toti soferii au inceput sa claxoneze si sa ma injure ca la usa cortului. Ei ar fi vrut sa calc pur si simplu cainele pentru ca ei se grabeau. Chiar daca pare pueril, cat timp oamenii se comporta in felul acesta, sa nu conteze pe mine ca voi trai intre ei.
Bogdan Donciu

Cand mi-e greu, imi vine sa plec de aici
Cand mi-e greu, cand am vreo problema, imi vine sa plec de aici, si-mi zic: eu ma intorc acasa, printre ai mei. Dar pe urma, cand trece, cand a aparut o solutie, parca n-as mai vrea sa ma intorc. Nici sotia mea nu vrea. Nu mai suntem tineri si nu ne-ar fi usor. Nici aici nu ne e. Simtim asa, un dor de prietenii de demult. Mai ales ca altii, la fel de buni, nu am aici. Dar asta-i viata.
Mihai V.

Romania, taramul visurilor mele
In mod paradoxal, pentru mine, Romania inseamna taramul visurilor mele. Cand am parasit tara, cu vreo zece ani in urma, nu am facut-o pentru a-mi urma un vis, ci pentru a scapa de neputinta de a-mi implini visurile acolo. Credeam ca vinovati sunt ceilalti, contextul in care traiam, cei care ne ruinau viata, politicienii adica. Si ei chiar erau vinovati, dar neputinta de a ma adapta era a mea, ei au facut-o, iar eu inca ratacesc. Traian T.

Tema editiei urmatoare va fi tot gandul intoarcerii in Romania. Asteptam opiniile dumneavoastra la: [email protected]