Daca exista un loc privilegiat in care se poate lua intr-o clipa pulsul unei societati, caracterul ei rural sau urban, bogatia sau saracia resurselor de care dispune, felul de a fi al oamenilor, precum si multe alte trasaturi de care se ocupa sociologia, locul acesta este piata.
Piata Jean-Talon poarta numele unuia dintre fondatorii cei mai importanti ai istoriei canadiene, primul intendent numit de regele Frantei Ludovic al XIV-lea in 1665, spre a se ocupa si coordona activitatea din mai multe dintre domeniile esentiale ale vietii din Noua Franta: justitia, administratia interna, finantele, popularea, comertul, economia. Numele lui a mai fost dat unei strazi, unui spital si unei statii de metrou.
Intendenta este o institutie infiintata in Franta in 1630 de cardinalul Richelieu. In 1663, ea a fost extinsa in Noua-Franta dar primul intendent numit aici, Louis Robert de Fortel nu si-a luat postul in primire ramas neocupat pana in 1665. La acea data, Ludovic il numeste intendent pe Jean Talon (1625-1694), care avea o misiune similara in administrarea unei zone intinse din nordul Frantei (Hainaut). Ca intendent, Jean Talon depindea direct de Jean-Baptiste Colbert controlor general al finantelor regale, dupa cum guvernatorul, numit in acelasi an 1665, Daniel de Remy, sieur de Courcelles, depindea direct de rege. Relatiile dintre cei doi demnitari francezi nu au fost totdeauna amicale dar fiecare a reusit sa se achite cu mult succes de sarcina lui principala : guvernatorul, ofiter destoinic, sa asigure securitatea coloniei in fata atacurilor irocheze, iar intendentul, sa reinvioreze economia muribunda printr-o administratie riguroasa si prin reforme.
Jean-Talon se afla la originea rezolvarii uneia dintre cele mai stringente probleme din istoria comunitatii franceze din Canada: popularea. El initiaza primele recensaminte oficiale in urma carora isi da seama ca rivalii coloniei franceze, coloniile engleze au o populatie mult mai numeroasa. Intrucat masurile incitative luate atat de Jean Talon in Noua-Franta cat si de rege, in Franta continentala nu duc la o crestere substantiala a numarului de familii, regele si Jean Talon recurg la orfelinatele regale.
Cunoscute sub numele de “les filles du Roy” circa o mie de tinere se stabilesc in Noua-Franta, intre 1663 si 1673. O legenda negativa considera ca aceste fete erau prostituate. In realitate, ele erau tinere educate, selectionate de calugarite printre pensionarele de la Hopital General de Paris, un organism protejat de rege pentru copii orfani si saraci, iar varsta lor medie era de 24 de ani. Regele le dadea o zestre de 50 pana la 100 de livre si in cel mult cateva luni cele mai multe se casatoreau si puneau bazele unor familii cu multi copii. In felul acesta, populatia coloniei s-a triplat in urmatorii 20 de ani.
Numeroase au fost interventiile lui Jean Talon si in economie, spre a limita dependenta coloniei de importurile din Franta. Datorita lui s-au introdus culturi noi, de tip industrial – canepa, in, orz – s-au infiintat ateliere de incaltaminte, de palarii si de prelucrarea pieilor de animale. In 1668, s-a inceput producerea unei beri autohtone.
Jean Talon a fost intendent al Noii-Frante de doua ori: prima data intre 1665 si 1668, si a doua oara intre 1670 si 1672. Era un om cu o sanatate precara care se plangea in scrisori de suferinte penibile si aceasta fragilitate explica si intreruperea de trei ani a mandatului si apoi intoarcerea definitiva in Franta. Aici, el traieste ca secretar de cabinet timp de douazeci de ani in preajma regelui. Se retrage din viata activa in 1692 si moare in 1694, pretuit si regretat de toata lumea.
In urma lui, in Noua-Franta, cele mai multe dintre succesele sale s-au dovedit efemere si relative. Fara ca opera lui sa fie continuata de un succesor de aceeasi anvergura, cele mai multe dintre initiativele lui Jean Talon s-au stins. Cultivarea plantelor industriale a fost abandonata, la fel si producerea berei, in 1675, iar succesul demografic, desi remarcabil, nu a reusit totusi sa anuleze prea mult din handicapul fata de coloniile engleze. In 1673, populatia colonistilor francezi ajunsese la 6.700 de persoane, fata de 3.000, la inceputul intendentei lui Jean Talon. Dar coloniile engleze numarau 120.000…
