La o zi dupa ce, pe data de 30 ianuarie, au aparut in presa informatii despre dosarul de la CNSAS al poetului Cezar Ivanescu atestand calitatea sa de colaborator cu Securitatea, a urmat bomba desfiintarii – practice – a CNSAS-ului prin decizia Curtii Constitutionale potrivit careia activitatea acestuia nu este constitutionala si deci deciziile sale sunt ilegale si nule.
Decizia aceasta cu numarul 51 a produs o adevarata comotie in societate civila romaneasca si in cercurile politice, protestele au inceput sa se organizeze cu vehementa din primele luni de dupa decembrie 1989 si in clipa de fata s-au reluat chiar si manifestatiile permanente din Piata Universitatii… Si nici reactia guvernului nu a intarziat. A fost emisa o ordonanta de urgenta care sa asigure pe termen scurt continuitatea actiÂvitatii CNSAS si se preconizeaza elaborarea unei legi care sa confere stabilitate acestui organism.
Criza declansata in cercurile politice si, mai larg, in intreaga opinie publica romaÂneasca depaseste cu mult semnificatiile unui simplu impas constitutional ce poate fi depasit rapid prin concertare si buna-credinta din partea institutiilor abilitate. Este vorba de o criza de incredere fata de o institutie fundamentala, Curtea Constitutionala, care in democratiile occidentale are intr-adevar un rol cheie, de garantare a respectarii Constitutiei. Curtea Constitutionala (sub diferite nume in alte tari) e intr-un fel un sfat suprem al inteleptilor ale caror competenta si obiectivitate sunt mai presus de orice indoiala. Or aceasta decizie a “inteleptilor” din Romania a adus in mijlocul arenei, sub lumina proiectoarelor, un grup de magistrati mediocri, fara coloana vertebrala, fara autoritate personala, influentabili, lipsiti de anvergura si ocupand fotolii pentru care nu au fost facuti. De aici revolta, de aici tristetea societatii civile din Romania.
Caci, daca pentru activitatea sa, CNSAS ar fi meritat sa primeasca si unele bile negre din cauza unor deficiente de ordin secundar, in niciun caz aceste bile negre nu indreptateau o condamnare a activitatii sale in ansamblu. Nu-i nimic, isi vor fi zis maÂgistratii Curtii Constitutionale, daca se porneste de la premise false si daca apoi se adauga din belsug rea credinta se poate justifica orice. Aceasta a fost reteta la care a apelat Curtea Constitutionala a Romaniei pe data de 31 ianuarie 2008.
CC porneste de la ideea potrivit careia CNSAS da “verdicte” care ar stirbi drepturile individuale statuate in Constitutie. Facand aceasta, CNSAS s-ar erija intr-un tribunal paralel cu institutiile de administrare a justitiei si prin aceasta este neconstitutional. Mai mult decat atat, “verdictele” ar fi date incalcandu-se codurile procedurale, fara audierea acuzatului, fara dezbateri in contradictoriu, fara posibilitatea de aparare din partea persoanelor vizate etc. Concluzia: CNSAS este neconstitutional, iar activitatea lui este lovita de nulitate legala si trebuie sa inceteze pana cand se schimba legea in virtutea caruia a fost infiintat.
Dar din capul locului – si faptul s-a semnalat deja in articole aparute in tara – nu e adevarat ca CNSAS ar da verdicte. E drept, cuvantul acesta a fost utilizat in ziare si in comentariile curente, dar este vorba de o improprietate terminologica, de o comoditate de exprimare care nu descrie continutul muncii si care nu poate fi invocata in chip de realitate incriminanta. CNSAS nu judeca si nu da verdicte, ci doar constata, din dosarele examinate, o anumita stare a raporturilor unei persoane cu Securitatea, atesta si pune la dispozitia publicului informatiile aflate in ele.
Nedand verdicte, ci doar, asa zicand, un fel de certificate, CNSAS, nu este un tribunal, ci o institutie administrativa, iar constatarile sale, chiar daca au efecte negative asupra unei persoane, nu-i ating drepturile fundamentale garantate, ci doar eligibilitatea in anumite demnitati publice. Eligibilitatea se bazeaza pe criterii profesionale, morale si deontologice care nu fac obiectul vreunui tribunal. Daca cineva a facut politie politica in favoarea comunismului – si asta se vede in dosarul sau -, el nu poate sa fie presedintele unui stat a carui Constitutie respinge comunismul. Sau sa conduca un partid democratic anticomunist sau sa detina o functie din care poate exercita o influenta importanta asupra opiniei publice. E cat se poate de simplu.
Din alt punct de vedere, al felului cum sunt elaborate deciziile CNSAS, acestea nefiind urmarea unui proces juridic producator de verdicte, ci doar al unei examinari si comparari riguroase de documente, ele nu trebuie nicicum sa respecte procedurile unui tribunal. Unde am ajunge daca unui profesor universitar i s-ar interzice sa noteze negativ o lucrare slaba a unui student, pe motiv ca el nu are dreptul sa dea verdicte decat daca o face in chip de judecator, in prezenta studentului, asistat de un avocat si numai dupa dezbateri in contradictoriu?
Este posibil ca magistratii Curtii Constitutionale sa fi fost pe vremuri, in tinerete, in situatia unui asemenea student. Vor fi simtit atunci nevoia de protectie. Intr-o asemenea eventualitate, hotararea lor de acum “curat constitutionala” s-ar explica mai usor…