Zilele acestea se vorbeste tot mai insistent de remanierea Guvernului Tariceanu. Ce Dumnezeu sa remaniezi la acest guvern? Nici resapat nu mai ai ce face cu el. Problema Romaniei nu e neaparat Guvernul Tariceanu, chiar daca fundatia pe care sta este putreda in intregime. Problema Romaniei este Parlamentul ei.

In Italia, dupa o perioada indelungata de guvernare de stanga fara un sprijin parlamentar consistent, presedintele Italiei a semnat saptamana aceasta dizolvarea Parlamentului. In Romania insa, asa ceva nu e cu putinta. Procedura prevazuta de Constitutie este atat de complicata incat, practic, nimeni nu poate dizolva Parlamentul.

Orice roman stie ca presedintele Traian Basescu este un om voluntar, dinamic, hotarat. Si presa internationala a semnalat-o de mult, ba a spus-o chiar presedintele Frantei, in urma cu cateva zile. Pentru toata lumea, e clar ca avem de-a face cu un om cu caracter puternic. Ei bine, acest om ocupa functia de presedinte al Romaniei, cea mai inalta functie in stat, ceea ce ar trebui sa-l faca si mai puternic.

Numai ca la noi, spre deosebire de Italia, de exemplu, presedintele nu are putere. De aceea este Basescu atat de vehement in discursurile publice, mergand uneori pana la agresivitati de limbaj, pentru ca discursul este printre putinele instrumente prin care-si poate exprima macar vointa politica, daca de exercitat nu prea are cai s-o exercite.

Criza politica din Romania a inceput in primavara anului 2005, cand Calin Popescu Tariceanu, cu demisia in mana, a fost intors din drum de prietenii sai, Sorin Rosca Stanescu si Dinu Patriciu. La acel moment, Romania avea o nevoie vitala de alegeri anticipate. Desi Basescu castigase prezidentialele si fortase trimiterea in opozitie a PSD-ului, Parlamentul era dominat de oamenii lui Iliescu si Nastase – acesta din urma fusese ales in fruntea Camerei Deputatilor, iar Nicolae Vacaroiu in fruntea Senatului. Era, asadar, o guvernare de dreapta, a Aliantei D.A., controlata de un Parlament de stanga si de extrema stanga, securisto-comunista. Romania avea nevoie de alegeri anticipate tocmai pentru a inclina balanta catre fortele de dreapta, reprezentate atunci de Alianta D.A. si de UDMR.

Pe fondul entuziasmului generat de indepartarea de la guvern si de la presedintie a PSD-ului, lucru care parea aproape imposibil in noiembrie 2004, romanii ar fi iesit cu siguranta la vot si ar fi dat partidelor de dreapta suficiente voturi pentru a castiga si ultima reduta, Parlamentul. Acelasi scenariu se profilase si in 1997. Dar, la fel ca in 1997, nici in 2005 fortele de dreapta nu au reusit sa profite de aceasta oportunitate istorica. Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista.

In 1997, un Constantinescu prea las si prea preocupat de imaginea sa de lider regional si un PNTCD prea marunt pentru uriasa incredere pe care romanii i-au acordat-o au ratat acea sansa uriasa. In 2005, un Tariceanu prea supus intereselor unui grup de tip mafiot a ratat a doua sansa.

Astazi, Romania are nevoie ca de aer de alegeri parlamentare. Actuala structura a Parlamentului este atat de incalcita incat nimeni si nimic nu o mai poate descurca. Cu un presedinte de Senat din PSD, in persoana lui Nicolae Vacaroiu, personaj uns cu toate alifiile coruptiei si manipularii, cu un presedinte de Camera mucos si tupeist, in persoana “liberalului” Bogdan Olteanu, Parlamentul tarii este in slujba intereselor mafiei politico-economice din Romania. Este destul sa va uitati la continutul legilor care trec astazi prin Parlament, de la modificarea Codului Penal sau a Codului de Procedura Penala si pana la blocarea oricaror actiuni ale DNA impotriva coruptiei.

Romania are nevoie de o noua clasa politica, dar mai ales Romania are nevoie de un nou Parlament. Cu aceasta fauna care populeaza in prezent Senatul si Camera Deputatilor, Romania nu va iesi in veci din mizeria in care se zbate. Singura solutie sunt alegerile anticipate, iar acesta este ultimul lucru pe care il doreste PNL-ul lui Calin Popescu Tariceanu, PSD-ul lui Iliescu, ca sa nu mai vorbesc de securistii lui Vadim sau Voiculescu.

Si, peste toate, pentru ca circul sa nu se repete, Romania are nevoie de o noua Constitutie, care sa-i dea presedintelui puterea de a dizolva Parlamentul.