O alta iubire ce merita sa fie consemnata este cea dintre Eva Maria Ibarguen (Evita) si Juan Peron, presedintele Argentinei, prima data intre 1946 si 1955 si a doua oara, intre 1973 si 1974.
Eva Maria Ibarguen s-a nascut la 17 martie 1919, intr-un catun din apropierea localitatii Los Toldos. A fost al cincilea copil rezultat din legatura extraconjugala dintre Juan Duarte si Juana Ibarguen. In ianuarie 1935, la varsta de 15 ani, tanara a plecat cu un dansator la Buenos Aires. Visul ei era sa ajunga actrita. Incepe sa joace in diferite piese, devenind cunoscuta atat de muzicieni, cat si de publicul spectator.
Momentul de rascruce al vietii ei s-a petrecut in ianuarie 1944, cand l-a intalnit pe colonelul Juan Peron, ministru al Muncii si al Apararii, nascut la 8 octombrie 1895. Pasiunea care i-a legat s-a finalizat cu casatoria ce a avut loc la 22 octombrie 1944.
Casatoria nu a fost privita cu ochi buni de familia mirelui, de clasa politica si de protipendada capitalei. Cutumele cereau ca un demnitar sa se insoare obligatoriu cu o femeie de rang inalt. Cu toate acestea, trecand peste toate piedicile, datorita iubirii puternice care l-a coplesit, Juan Peron, aristocratul, s-a insurat cu Eva Maria Ibarguen. Populatia tarii a apreciat acest mariaj, intrucat oamenii considerau ca originea modesta a Evitei o va face pe aceasta sa le inteleaga mai bine necazurile.
In 1945, Evita il insoteste pe Juan Perron in campania electorala. Juan Peron castiga alegerile prezidentiale, la o mare diferenta fata de ceilalti contracandidati.
Devenita Prima Doamna a Argentinei, Eva Maria Peron incepe un lung turneu in Europa, in iunie 1947.
In ianuarie 1950, ea descopera ca sufera de cancer uterin, motiv ce o determina sa renunte la postul de vicepresedinte al Argentinei. Plina de energie, aflata la apogeul frumusetii, nu tine cont nici de simptome, nici de avertizarile medicilor. La 4 iunie 1952, a aparut pentru ultima oara in public, la instalarea lui Juan Peron, dupa castigarea celui de-al doilea mandat prezidential. Evita stia ca zilele ii sunt numarate. A murit la 26 iulie 1952, in varsta de 33 de ani, intristand un popor intreg. Ajunsese in ultimele zile sa aiba o greutate de numai 39 de kilograme.
Indurerat, Juan Peron l-a chemat pe medicul spaniol, Pedro Ara si a cerut sa imbalsameze trupul sotiei defuncte. Avea in legatura cu el, planuri faraonice. Voia sa construiasca un mausoleu de trei ori mai inalt decat Statuia Libertatii, care are 92 de metri, proiect la care, din cauza dificultatilor, a renuntat.
Trupul Evitei a fost depus in sala mare a Palatului Congresului. Prin fata catafalcului, s-au perindat timp de 16 zile, peste doua milioane de persoane, care au dorit sa-si ia un ultim ramas bun de la cea care reprezentase un adevarat simbol national. Din cauza extenuarii produse de asteptarea indelungata, multe ore la rand, au murit patru persoane si alte o suta au fost spitalizate.
Operatiunea de imbalsamare definitiva a durat un an si a costat 100.000 de dolari, suma exorbitanta pentru acele timpuri. Trupul, devenit o papusa de ceara, a mai stat in laboratoare timp de trei ani. Papa Pius al XII-lea primise 26 de mii de scrisori si telegrame de la argentinieni prin care i se cerea sa o sanctifice.
Datorita loviturii de stat ce a avut loc, Juan Peron a fugit la 2 octombrie 1955 intr-un lung exil in Spania. Generalul Pedro Eugenio Aramburu a preluat puterea in Argentina. Cadavrul Evitei a fost depus intr-o unitate militara sub paza colonelului Mori Coorning, seful Serviciului de Informatii Externe, un antiperonist convins. A fost inlocuit apoi cu locotenent-colonelul Hector Eduardo Cavanillas. Oamenii au descoperit locul unde se gasea trupul Evitei si aprindeau lumanari langa gardul unitatii militare. Trupul Evitei a fost mutat in alte locuri secrete, dar populatia a aflat de fiecare data si a improvizat adevarate altare in zonele acelea. Exasperat, generalul Aramburu a aprobat propunerea lui Cavanillas de a ingropa cadavrul in strainatate. Astfel, in aprilie 1957, sicriul sigilat a fost urcat la bordul unei nave comerciale cu destinatia Genova, Italia. In documente, figura ca in cosciug se afla Maria Maggi de Magistris. In final, cosciugul a ajuns la Milano, unde trupul a fost inhumat intr-un cimitir.
In mai 1970, pe fondul unor mari nemultumiri, revolutionarii il aresteaza pe generalul Aramburu si-l executa. Locul sau este luat de generalul Alejandro Lanusse.
Acesta a luat imediat legatura cu Juan Peron, aflat in exil la Madrid, convingandu-l sa se intoarca in tara pentru a se pune capat nemultumirilor. S-au luat masuri de a se aduce si cadavrul Evitei. A fost cautat Hector Eduardo Cavanillas, fostul ofiter care fusese trecut in rezerva, singurul care stia unde se afla ingropata Eva Maria Peron in Italia. O data sosit in Argentina, trupul mumificat a fost inhumat in cavoul familiei din cimitirul Recoleta din Buenos Aires. Evita isi gasea, in sfarsit odihna, dupa mai bine de 20 de ani de la moartea sa, si dupa 15 ani in care trupul ei se aflase intr-un cimitir italian.
Colonelul Hector Eduardo Cavanillas a murit la 30 ianuarie 1998, in varsta de 84 de ani, consemnand multe marturii valoroase ale timpului.
Asa cum precizam in debutul acestor randuri, turneul european pe care l-a facut Prima Doamna a Argentinei la 6 iunie 1947, a avut mai multe scopuri, printre care infiintarea unei fundatii pentru ajutorarea saracilor si pentru operele de caritate, in general. In Spania, a fost primita cu inalte onoruri militare si l-a vizitat pe generalul Franco. La Vatican, a sarutat inelul Papei Pius al XII-lea, a epatat prin eleganta personalitatile pariziene si a petrecut cateva zile in statiunile Alpilor Elvetieni. Oficial, misiunea Evitei era aceea de a intari legaturile culturale, economice si diplomatice dintre Argentina, si tarile occidentale pe care le-a vizitat. Documentele elvetiene scoase la iveala recent demonstreaza insa ca tot cu acea ocazie, Eva Maria Peron a pus la punct o adevarata retea pentru a oferi azil politic in Argentina criminalilor de razboi nazisti. Inca din timpul celui de al doilea razboi mondial, Juan Peron ii simpatiza pe Hitler si pe Mussolini. Dupa 9 mai 1945, data capitularii Germaniei, Peron a pus la dispozitia nazistilor peste o mie de pasapoarte in alb, invitandu-i sa se refugieze in Argentina. Nu a fost o simpla coincidenta faptul ca, in ultimele saptamani ale razboiului, apropiatii lui Hitler au transferat la Banca Aleman Transatlantico din Buenos Aires, milioane de marci germane si aur.
S-a spus ca acesti imigranti, drept recunostinta, au finantat campania electorala a lui Juan Peron.
Zeci de mii de ofiteri germani doreau sa ajunga in America de Sud. Organizarea era defectuoasa. Astfel turneul Evitei in Europa, numit Turneul Curcubeului trebuia sa puna la punct detaliile, unificand multiplele filiere clandestine de emigrare in Argentina, intr-o singura retea eficienta si vasta. Printre cei mai cunoscuti beneficiari ai ospitalitatii peroniste, au fost Josef Mengele, Erich Priebke, Ante Pavelic si altii. La data de 14 iunie 1951, Adolph Eichman a sosit in Argentina la bordul vasului Giovanna C., sub numele de Ricardo Klement. Noua ani mai tarziu, a fost rapit de Mossad, dus in Israel, judecat si spanzurat in 1962.
A doua etapa a turneului european a fost Italia. Prima Doamna a Argentinei a fost primita de Papa, un admirator al celor ce se opuneau comunismului ateist, si despre care s-a spus ca, dupa razboi, a inlesnit plecarea in America de Sud a multor nazisti fugari. Evita si-a continuat sejurul in Italia, invitata de Alberto Dodero, O intrevedere discreta a avut loc in localitatea Rapallo, de langa Genova. Gazda era proprietarul unei flote de pescuit din Argentina, unul dintre pionii principali ai retelei de emigratie clandestina. La 19 iunie 1947, Santa Fe, unul din vasele lui Dodero, ancorase in portul argentinian Mar del Plata, avand la bord sute de nazisti. In anii urmatori, aceasta flota de pescuit oceanic avea sa aduca in Argentina mii de fugari.
In ziua de 4 august 1947, Eva Peron a sosit in Elvetia la Geneva. A fost intampinata de diplomatul Jacques Albert Cuttat, prieten vechi inca de pe vremea cand oficialul lucra la Legatia Elvetiana din Buenos Aires, intre anii 1938-1946. Turneul elvetian a mai cuprins orasele Lucerna si Zurich, unde Eva Peron a avut intrevederi cu marii bancheri. L-a contactat apoi pe Benito Llambi, ambasadorul lui Juan Pero in Elvetia, care avea sarcina sa organizeze emigratia clandestina a unor fosti nazisti. In acest angrenaj erau inclusi cativa argentinieni cu puteri de decizie. Intrevederile aveau loc la Berna, pe strada Martgasse, numarul 49. Politia elvetiana stia de activitatea acestora, dar nu a luat masurile de rigoare, deoarece dorea sa scape cat mai repede de nazistii prezenti in acel perimetru.
Castigul statului elvetian era graitor. Pentru fiecare document de sedere si de emigrare, suspectul trebuia sa plateasca 50 de mii de dolari. Ca recunostinta pentru tot ce a facut Evita, comunitatea germana din Argentina nu a intarziat sa-si rasplateasca protectoarea. Fondurile de care dispunea aceasta erau nelimitate, avea bijuterii ce valorau sume halucinante. Surse secrete avanseaza ideea ca in timp ce s-a aflat in Elvetia, Evita a depus o mare avere in bancile locale. Pe patul de moarte, i-a incredintat secretul fratelui sau, Juan Duarte. Dupa decesul ei, acesta a plecat in Elvetia. Ce a gasit acolo nu se stie, deoarece, intors in Argentina a fost asasinat in apartamentul sau. Pe de alta parte, in 1955, in urma loviturii de stat, dupa ce s-a refugiat in Spania ca oaspete personal al generalului Franco, Juan Peron a continuat sa traiasca pe picior mare, fiind banuit ca a gasit conturile Evitei din Elvetia. Adevarul a fost luat in mormant, atat de fratele Evei, cat si de sot, care a murit la 1 iulie 1974, in varsta de 79 de ani.
