Priviti lumea cu alii ochi, la propriu!
Avem destule motive sa nu mai avem incredere in nimic si in nimeni (vezi politica si politicienii actuali din tara noastra). In randurile ce urmeaza vreau sa vorbesc despre o experienta personala din care cei care citesc aceste randuri pot invata ceva folositor.
Cataracta, intrucat despre ea este vorba, este o pelicula fina opaca, aparuta la nivelul cristalinului, care blocheaza pasajul fascicolului luminos catre retina, cauzand tulburari de vedere. Pentru cine nu cunoaste, cataracta este o boala vindecabila care, in Canada, se opereaza gratuit.
De mai multi ani am suferit enorm din cauza acestei boli. Nu gaseam ochelarii potriviti, vedeam imaginile uneori dublu sau deloc. Vedeam niste puncte negre care se plimbau in ochi sau veneau spre mine ca un bolovan aruncat de cineva. Uneori chiar ma feream sa nu ma loveasca si radeam in gandul meu: oare ce-o fi? Cand nu am mai putut rabda, m-am prezentat la o firma de specialitate din Montréal.
Am fost primit intr-un mod cu totul exceptional. Am fost consultat de indata si gratuit. Totul impecabil. In final am fost indrumat la biroul de preturi, unde mi s-au prezentat la alegere trei variante de pret. Ultima avea valoarea de 3.000$!? Le-am atras atentia ca pe reclama vazuta in ziare aveau un pret de 490$. Raspunsul primit a fost ca, in cazul meu, acestea sunt preturile. Am plecat descumpanit.
Familia mea a fost insa categorica. Contribuim toti, trebuie sa te operezi! Am aflat dupa putin timp de la fiica mea ca in Canada operatiile de cataracta sunt gratuite. Am ramas perplex. Cum este posibil ca cetatenii sa fie pacaliti in acest fel si nimeni sa nu se sesizeze!? Am continuat sa ma informez si totul parea adevarat.
Iata-ma operat de cataracta, gratuit si cu rezultate excelente! Recomand tuturor celor ce au asemenea probleme sa se adreseze cu incredere medicilor din spitalele canadiene!
Dupa operatie, ma simt excelent si vad ca la 30 de ani, fara ochelari. Totul in jurul meu are alta stralucire. Nu-mi vine sa-mi cred ochilor! Operatia are si un dezavantaj, inainte ma vedeam mai frumos! Ha! Ha!
Mai precizez ca operatia dureaza 15 minute, fara durere sau alte complicatii. Nu pot sa nu amintesc faptul ca am fost primit in spital cu multa grija si politete. Cu mentalitatea noastra, am oferit asistentei 40$. A fost un scandal teribil. A refuzat categoric. Noi la fel. La plecare, am gasit in buzunarul hainei lasate la garderoba cei 40$. Mentalitatea o fi veche, o fi rea, noi ramanem cu ea.
Pe aceasta cale transmit cele mai sincere si calde multumirii familiei mele si domnilor doctori Aurelian Cristache si Mark Gans.
Sa ne vedem mai bine, dragi compatrioti si poate asa vom fi mai uniti!
Constantin Dusescu РMontr̩al
Se da bacsis la doctor?
Nu mi se pare asa de diferit in Canada de cum era in Romania atunci cand mergeam la o policlinica. M-am dus aici la un doctor generalist roman si am gasit aceeasi coada ca in tara. Mai mult, cum doamna de la “desk†era tot romanca, am putut sa asist la doua intrari peste rand, justificate cu “domnul doctor va asteapta”. Nu am vazut ciocolata sau banii mototoliti impinsi discret pe sub dosare, dar nici nu bag mana in foc ca asa ceva nu a avut loc. Am stat mai bine de doua ore, iar la plecare este drept ca nu am lasat nimic, dar nici acum nu stiu daca am procedat corect sau nu. Probabil voi vedea la urmatoarea vizita.
R. Manea – Montreal
In Canada, serviciul de urgente este la pamant
Din pacate, nu totul merge in Canada mai bine decat in Romania. Am avut doua experiente in spitalele din Canada si amandoua au fost cat se poate de frustrante. Prima data s-a petrecut acum cativa ani buni. Am avut ghinionul sa ma lovesc destul de serios la cap; stiti dumneavoastra, una din acele lovituri cu capul in coltul portbagajului, cand e deschis si te apleci neatent sa iei ceva dinauntru. Mi-am spart arcada, urat, sangerarea nu se mai oprea, iar rana trebuia cusuta. Fara placere, m-am lasat convins sa merg la urgenta. Si cum Jewish Hospital era cel mai aproape, m-am prezentat la serviciul de urgenta al acestui spital. Am fost surprins sa vad cata lume era in sala de asteptare, dar, in mod naiv, mi-am inchipuit ca oamenii erau acolo cu alte treburi. M-au luat in evidenta, s-a uitat cineva la mine, dupa care mi s-a spus sa astept. Si am asteptat. In total vreo 7-8 ore pentru ca, in final, un doctor, simpatic de altfel, dar destul de obosit si neatent, sa ma “consulte” timp de 30 de secunde si sa-mi lipeasca arcada, de acum inchisa deja, cu un plastic transparent. Cat am stat acolo, unde mi-am pierdut intreaga zi, am vazut oameni cu brate rupte, altii cu dureri crunte, care sufereau vizibil, foindu-se prin sala de asteptare. Am fost foarte dezamagit sa constat ca sistemul de sanatate din Canada poate sa functioneze mai prost decat cel din Romania, cel putin la nivelul serviciului de urgenta.
Peste ani, povestea s-a repetat, dar de data asta eu eram doar insotitorul unei bune prietene care ajunsese la urgenta cu gura umflata in urma unei muscaturi de albina. Alte timpuri, alt spital, experienta a fost insa aceeasi. Dupa 4-5 ore de asteptare, doctorul a constatat ca umflatura aproape disparuse, iar “pacienta” putea merge linistita acasa. In sala de asteptare, aceeasi poveste: lume multa, suferinda, dar rabdatoare, ceea ce in Romania nu s-ar fi intamplat. Oare cine are dreptate, romanii care fac scandal sau canadienii care tac supusi?
T. Roman – Montréal
Voua nu vi se par ipohondri canadienii?
Din fericire, n-am avut prea mult de-a face cu spitale si doctori in Canada, dar am totusi ceva de zis pe aceasta tema. Toata lumea e de acord ca la Urgente e un infern, astepti enorm tocmai atunci cand stai cel mai rau cu nervii. Cand ai dureri care simti ca te devoreaza sau treci prin panica aceea ca s-ar putea sa ti se fi intamplat ceva grav, rabdarea nu ti-e tocmai un aliat. Mi-a fost dat de doua ori sa astept ore mult dilatate in fata usii care se deschidea parca numai pentru altii, sa ajung in fata doctorului si aproape sa nu-mi mai amintesc de ce-am venit, simtind ca sunt deja vindecata numai pentru ca am intrat in locul unde se ajunge asa greu.
Insa am constatat, in colectivele in care am lucrat, ca aproape toti colegii aveau obiceiul sa mearga la doctor pentru orice bagatela. Am alunecat pe gheata si ma cam doare piciorul drept, fuga la urgente! Tusesc de doua zile, musai sa ajung la medicul de familie! Ieri m-a durut burta rau, am fost la doctor si mi-a dat… X lucru. Admit ca probabil port cu mine inclinatia romaneasca de a evita sa ajung la medic pe cat posibil, insa si ce-am vazut in jur mi s-a parut curata ipohondrie.
Sunt de acord ca e bine sa nu-ti neglijezi problemele de sanatate, ca sa nu se agraveze, dar nu sunt de acord sa faci un capat de tara din orice, ingrosand randurile celor care asteapta pe la usi, dintre care unii sunt chiar in situatii disperate. Nu pledez in niciun caz pentru tratamente “maison”, pur si simplu am vrut sa impartasesc o opinie, fiindca ma gandesc ca numai discutand cu romani, care au venit cu aceeasi mentalitate, imi pot da seama daca sunt eu “defecta” sau daca societatea in care traim ne obisnuieste, cu cat avanseaza mai mult, sa fim tot mai dependenti de altii, de “specialisti” in general, pentru orice fleac. Stiu ca sanatatea e de maxima importanta pentru orice om civilizat si tocmai din cauza ca ma simt “contra curentului” imi pun aceste intrebari.
Oana A. – Laval