Nascut la 13 august 1926 pe o plantatie de zahar a visat, copil fiind, sa poata juca baseball in liga majora din Statele Unite. La 12 ani ia scris chiar presedintelui Roosvelt, numindu-l “my best friend” cerandu-i sai trimita o bancnota de 10$ pentru ca nu a vazut niciodata cum arata una. A sfarsit prin a deveni un adversar feroce al SUA, suportand un dur embargou economic si supravietuind mai multor tentative de asasinat.

Urat si adulat in egala masura, Fidel Castro a demisionat pe 19 februarie 2008 de la conducerea Cubei. In varsta de 81 de ani, Castro conducea insula din Caraibe din anul 1959 fiind cel mai longeviv sef de stat din lume. Castro si-a anuntat demisia intr-o scrisoare publicata in Granma, ziarul partidului comunist cubanez. “Nu voi aspira, nici nu voi accepta repet nu voi aspira, nici nu voi accepta insarcinarea de Presedinte al Consiliului de Stat si de Comandant Suprem”, spune el in scrisoare neuitand sa precizeze ca vrea sa ramana inca activ: “Nu va spun adio. Vreau sa lupt ca un soldat al ideilor. Voi continua sa scriu sub titlul Reflectiile tovarasului Fidel. Va fi o arma din arsenalul pe care va trebui sa ne bazam. Poate vocea mea se va auzi. Va multumesc”.

Demisia lui Castro, salutata de o buna parte din democratiile occidentale, lasa o mica speranta de democratizare a Cubei. O tara cu peste 11 milioane de locuitori si o suprafata de 110.961 km patrati in care saracia este la ea acasa.

Castro a studiat dreptul la Universitatea din Havana pe care a absolvit-o in 1950. Intra in politica, dar presedintele Cubei din acea perioada, Fulgencio Batista, anuleaza alegerile. Conduce o prima revolta impotriva lui Batista dar este infrant. Si el si fratele sau Raul sunt arestati, condamnati la 12 ani de inchisoare si eliberati in cadrul unei amnistii generale doi ani mai tarziu. Castro pleaca in Mexic, unde organizeaza rezistenta sub forma unei miscari de gherila In 1956, cu un mic grup de revolutionari pleaca la bordul vasului Granma sa atace Cuba. Atacul se soldeaza cu un esec total: doar 12 supravietuitori printre care Castro si Che Guevara. Castro fuge de militarii lui Batista in munti. Abia aici gherila pe care el o visa se pune pe picioare. Din 1956 pana in 1959, Castro organizeaza si antreneaza o armata care ajunge la 9.000 de oameni. Cu sprijinul populatiei, nemultumita de conducerea lui Batista, Castro reuseste sa preia controlul oraselor mari si al capitalei. Devine premierul Cubei la 16 februarie 1959.

Demn de remarcat este ca viitorul lider al Cubei se definea in perioada de pana la preluarea puterii drept liberal si declara in inverviuri date presei americane ca, dupa preluarea puterii, nu va nationaliza industria si va initia reforme economice.

Castro face o vizita in SUA in aprilie 1959 unde neaga ca ar fi comunist. Totusi, el facuse deja o serie de nationalizari. Presedintele Eisenhower refuza sa-l primeasca pretextand ca are programata o partida de golf. Dupa terminarea vizitei in Statele Unite, Castro se orienteaza rapid spre Uniunea Sovietica cu care in­cepe sa semneze tratate peste tratate. Refuzul rafinariilor americane de a prelucra petrolul importat din URSS se soldeaza cu nationalizarea acestora. SUA rup relatiile diplomatice cu Cuba si reduc cota de import pentru zaharul cubanez. Intr-o noua miscare de forta, in 1960, Castro nationalizeaza toate companiile si proprietatile americane.

SUA, prin CIA antreneaza o parte din refugiatii cubanezi din Miami pentru al rasturna de la putere pe Fidel Castro. Are loc, in 17 aprilie 1961, invazia din Golful Porcilor. CIA se baza pe faptul ca armata cubaneza si populatia nu-l va sprijini pe Castro. Doar ca sa intamplat exact contrariu. Cei 1400 de mercenari au pierdut lupta si cei mai multi au fost arestati. In urma actiunii americane, Castro declara Cuba un stat socialist in 2 decembrie 1961. Tot atunci, el se defineste prima data ca marxist-leninist. Pe 7 februarie 1962 Statele Unite impun embargoul impotriva Cubei, embargou care este in vigoare si la aceasta ora.

In acelasi an, izbucneste criza rachetelor. URSS intentiona sa plaseze rachete nucleare in Cuba, la doar 145 de km de granita SUA. Spionajul american a sesizat constructia rampelor de lansare. Criza se va rezolva tarziu, spre sfarsitul anului. URSS va renunta la proiectul sau iar SUA in schimb isi vor retrage rachetele din Turcia si Italia si vor renunta la orice tentativa de a invada Cuba. Nu vor renunta, in schimb, la tentativele de inlaturare ale lui Fidel Castro. Potrivit fostului sef al serviciilor secrete cubaneze, americanii au planuit nu mai putin de 638 de tentative de asasinat.

Castro devine oficial presedintele Cubei la data de 2 decembrie 1976. De atunci pana acum, a condus Cuba cu mana de fier. Din cauza embargoului american, tara a saracit. Peste un milion de cubanezi au emigrat in Statele Unite. Chiar si una din fiicele lui Castro, Alina Fernandez a fugit in SUA, unde este una din vocile cele mai critice la adresa tatalui sau.

Cuba este una din destinatiile turistice cele mai agreate din Caraibe. Tara atrage peste 2 milioane de turisti anual, iar banii cheltuiti de acestia sunt importanti pentru economie. Canada este una din tarile care dau cei mai multi turisti: peste 600.000 anual. Chiar si americanii vin pentru turism in Cuba, in ciuda embargoului. Ei pleaca spre Cuba de pe aeorporturile din Montréal sau Toronto, iar vamesii cubanezi nu le stampileaza pasapoartele pentru a nui da de gol. Numarul turistilor americani este estimat la aproximativ 20.000.

Demisia lui Castro a deschis drumul succesiunii. In Cuba, presedintele nu este ales prin vot universal, ci de catre parlament. Adunarea Nationala se va reuni pe 24 februarie la Havana pentru a decide cine va fi noul sef al statului. Cel mai probabil, conducerea Cubei va ramane in familie iar presedinte va fi desemnat Raul Castro, fratele lui Fidel. Acesta este ministrul Apararii si conduce de facto Cuba dupa ce Fidel Castro sa imbolnavit si ia cedat puterea la 31 iulie 2006.

Raul Castro are insa 76 de ani si este de asteptat ca durata mandatului sau sa nu fie foarte lunga. Comentatorii de politica externa noteaza ca este posibil ca parlamentarii cubanezi sa prefere un politician din noua garda. Cei vizati ar fi Carlos Lage Davila, de 56 de ani, care este unul dintre vicepresedinti, ministrul de externe Felipe Perez Roque, 42 de ani, singurul membru al cabinetului nascut dupa revolutia cubaneza din 1956. Un alt candidat ar putea fi Ricardo Alarcon, presedintele Adunarii Nationale. Sansele ca ei sa acceada la putere sunt insa mici.

Mai mult ca sigur, Castro va decide cat de mare sa fie schimbarea dupa demisia sa. De altfel, fratele sau declara ca “Fidel nu poate fi inlocuit decat daca noi toti îi vom lua locul, împreuna. Fiecare dintre noi trebuie sa fie la locul potrivit; din acest motiv am spus ca inlocuitorul lui Fidel nu poate fi decât Partidul Comunist Cubanez.”

Ceva se va schimba insa. Este de asteptat ca tara sa evolueze dupa modelul chinez: adica o liberalizare a economiei, dar sub controlul strict al partidului comunist.