Nu e deloc reconfortant sa stii ca vei naste cu cine se nimereste
In urma cu doi ani, cand am fost insarcinata, am avut ocazia sa constat cum functioneaza sistemul de sanatate quebechez. Dupa o perioada de agitatie si stres – dat fiind faptul ca nu gaseam medic disponibil sa ma vada inainte de cateva luni – am fost acceptata la o clinica apartinand de Hopital Juif. Acolo am aflat cu stupoare ca nici vorba sa ma vada un obstetrician (cinste rezervata numai viitoarelor mamici care aveau o sarcina cu probleme); medicii “arondati” pentru situatia mea erau, toti, specialiÂzati in medicina de familie, dar cu accent pe urmarirea evolutiei sarcinii pana la nastere. Ba chiar si dupa aceea, daca parintii accepta ca ei sa ia in grija copilul, cu vaccinari si toate verificarile care se fac in primii ani de viata. A fost ok cata vreme am dus sarcina la bun sfarsit: au fost deosebit de atenti la orice problema de sanatate le semnalam, ba chiar au facut exces de zel, dupa parerea mea. Mai ales la sfarsit, gaseam cam obositoare vizitele de rutina, care ajunsesera cate doua pe saptamana. Si cum locuiam departe si luam de fiecare data taxiul…
In schimb, recunosc ca ideea de a naste cu un medic generalist nu-mi prea suradea. Mama, cand a auzit, ma ruga la fiecare telefon sa merg sa nasc in Romania. Adevarata problema e ca poti sa nasti cu un rezident, aflat la inceput, care nu stie mare lucru; chiar daca e supervizat de un alt medic, nu prea merge treaba, fiindca ei sunt pe principiul ca… din greseli se invata. Eu am avut noroc sa nasc chiar cu doctorita mea, care era de garda, insa altfel nasti cu cine se nimereste. Si nu e deloc reconfortant sa vezi tot felul de figuri straine perindandu-se pe langa patul tau. Insa, pe ansamblu, pot spune ca isi dau toata silinta ca lucrurile sa se termine cu bine. Nu stiu cum e fata de Romania, fiindca acesta a fost primul nostru copil. Tot ce pot spune e ca nu mi se pare ok faptul ca nu poti avea acces la cezariana la cerere si contra plata, lucru care in Romania stiu ca se poate. Sunt persoane care ar prefera sa nasca astfel si nu vad de ce sa nu li se permita. Este alegerea lor.
Ecaterina S., Montreal
Avem servicii de sanatate cu doua viteze
Avem deja servicii de sanatate cu doua viteze. Sa ne uitam, de exemplu, la ce se intampla in stomatologie. Tratamentele dentare sunt oferite doar in reteaua privata si, din cauza ca ele costa scump, oamenii nu ajung la doctor decat cand au o problema neplacuta. Cand un simplu nettoyage dentar de o jumatate de ora reprezinta contravaloarea a opt ore de munca si mai mult (ma gandesc la un salariu mediu), omul isi amana cat poate vizita la dentist. Ca sa nu mai vorbim de alte lucrari pentru care doua-trei ore de tratament te pot costa salariul pe o luna!
Intr-un regim de sanatate axat pe o retea privata, latura de prevenire a bolilor este descurajata si accentul cade pe tratarea bolilor devenite grave. O fi rentabil pentru medici, dar pentru public, nu e.
Dan V., Montreal
Chiar daca ai rendez-vous, tot trebuie sa astepti
Am inteles ca sunt norocos, fiindca eu mi-am gasit medic de familie destul de repede dupa ce am venit in Montreal. Un medic roman, cu cabinet in Cote-des-Neiges. Din fericire, n-am avut nevoie de serviciile sale decat de vreo doua ori, pentru chestii minore. M-a rezolvat, insa de fiecare data a trebuit sa astept cateva ceasuri pana sa ma primeasca, si asta in ciuda faptului ca aveam rendez-vous. Cabinetul era plin pana la refuz si cu fiecare pacient statea peste o jumatate de ora. Cum ma invoiam de la serviciu de fiecare data, nu prea mi-a convenit. Insa am auzit ca peste tot e la fel, asa ca tac si inghit. Dar nu mi se pare normal.
Cristian D., Montreal
Pai nu asa se face, e un carpaci!
Eu vreau sa semnalez o problema pe care am observat-o la stomatologi (in rest, m-a ajutat Dumnezeu si n-am avut probleme). M-am mutat de mai multe ori de cand am venit in Montreal, asa ca mi-era greu sa alerg tocmai din West Island in Cote-des-Neiges, spre exemplu, asa ca, la fiecare mutare, imi schimbam si stomatologul. Am mers mereu cu mare incredere la doctori romani, in primul rand pentru ca mi se pare ca un om care a facut facultatea a doua oara, de la capat, intr-un alt sistem, chiar trebuie sa stie ce face. Si chiar n-am a ma plange, am dat peste buni profesionisti.
Ceea ce m-a uimit a fost insa modul in care vorbeau constant de rau unul despre munca celui dinainte, pe masura ce descopereau problemele la dintii mei. Ma refer la comentarii de genul: “Pai nu asa se face, e un carpaci!”. Nu mai zic ce vorbe grele aveau la adresa lucrarilor facute in Romania! In fine, treaba asta nu mi-a afectat sanatatea, dar mi-a lasat un gust tare amar!
Luminita P., Pointe Claire
