Trecut, prezent si… Viitor

Zilele trecute, cand treceam cu masina prin dreptul localitatii Cioranca, judetul Buzau, mi-am amintit dintr-o data de o discutie auzita in casa parintilor mei pe vremea cand eram adolescent. Tata ii explica mamei ca planul noii vetre a satului nostru fixa limita geografica chiar in gradina casei noastre. Ar fi urmat astfel, dintr-o pozitie centrala pe care o aveam, sa ajungem la “marginea satului”. Dar nu asta era problema, ci faptul ca, in proportie de 60%, satul urma sa fie demolat si adunat in cateva blocuri care aveau sa fie construite in centrul comunei.

Proiectul in sine nu s-a mai facut, din motive care imi scapa acum. Din aceasta nenorocire programata sa se abata pe capul oamenilor din acel sat de la poalele muntilor Vrancei a rasarit totusi un bloc din beton ridicat in centrul comunei. La doar cativa metri de acesta, functioneaza in prezent biroul celei mai celebre notarite din tara, Ioana Basescu, fiica presedintelui Romaniei. In blocul cu pricina functioneaza in prezent biroul de posta comunal, unde oamenii ingheata, stand la coada la un ghiseu cat o fereastra de WC, sa-si primeasca pensiile sau sa-si plateasca facturile de lumina sau de telefon. Tot aici sunt cazati de catre primarie muncitorii adusi din tara sa sape santuri pentru noua conducta de apa sau sa toarne asfalt pe drumul comunal. Tinerii din sat, intr-o proportie covarsitoare, sunt plecati la lucru in Italia, Spania, Anglia, Germania sau Franta. In preajma sarbatorilor de peste an, ulitele pline de noroi ale satului se umplu de masini occidentale, care mai de care mai fitoase si neaparat cu clima “bizonica”.

La intrarea in satul buzoian cu nume de manastire, Cioranca, pe partea dreapta cum te indrepti catre Bucuresti, dai mai intai de blocul din imaginea de sus. Mai putin norocos decat blocul din centrul comunei mele, ctitoria epocii Ceausescu din Cioranca sta ca o marturie amenintatoare pentru un viitor de care am scapat in 1989 ca prin urechile acului. Multi dintre dumneavoastra, plecati prea de mult sau prea de mici din Romania, nu ati apucat poate sa vedeti vreodata cum ar fi aratat “casele” taranilor din satele epocii de aur. In astfel de blocuri, oameni precum tatal meu, mama dumneavoastra sau bunica vecinului nostru urmau sa se instaleze cu catelul in debara si cu porcul in cada de baie.

Cat credeti ca ar fi reusit ei sa mai traiasca dupa prima noapte petrecuta intre betoanele reci de la etajul doi al blocului din imagine? Dupa mai putin de o saptamana, primarul, popa si seful de post i-ar fi desprins unul cate unul din streangurile agatate de lustra din salon.

Poate ca nu m-as fi oprit la marginea drumului sa fotografiez blocul din Cioranca, daca nu as fi fost surprins de imaginea, impunatoare inca, a unei cladiri ce aminteste deopotriva de doua lumi diametral opuse. La doar cateva zeci de metri de blocul comunist sta inca in picioare o casa boiereasca, care ne duce cu gandul la ce ar fi putut sa fie Romania in lipsa comunismului.

Cercul istoriei tarii noastre va fi probabil inchis peste perioada neagra a comunismului in momentul in care conacul boieresc isi va recapata stralucirea, iar blocul epocii de aur va fi mutat intr-un muzeu al comunismului. Pana atunci, mostenitorii conacului boieresc se vor mai bate cu autoritatile romane pret de cativa ani pentru restabilirea dreptului de proprietate, iar in blocul comunist vor fi cazati copiii sau nepotii celor carora aceste blocuri le erau destinate, pentru a sapa santuri sau a ridica vilele imbogatitilor tranzitiei.

G. S.
G. S.
Absolvent al primei promoţii de jurnalişti de după 1989 (Facultatea de Jurnalism şi Ştiinţele Comunicării - Universitatea Bucureşti), George Sava a lucrat la secţia Politică internă a României libere, din 1993 şi până în 1999, când s-a stabilit în Canada. Happily married, un căţel, câţiva prieteni şi mulţi adversari... de idei.

Ultimele articole

Articole similare