Televiziunea Romana tocmai a primit aprobare pentru deschiderea a doua noi statii: Info si TVR 3. Elefantul din Pangrati va fi compus din TVR 1, 2, 3, TVR International, TV Cultural si Info. 6 posturi publice pentru o tara cu 20 de milioane de locuitori. 6 posturi proaste si falimentare finantate cu nesimtire din abonamente platite de populatie, plus din reclame. Numai daca ne gandim la TVRi, ia sa vedem, ce ni se da pe post? Muzica populara lesinata, clovni depasiti, emisiuni lacrimogene prostii dupa care, in opinia profesionistilor de la TVR, romanii de peste hotare se dau in vant.
Cei care conduc televiziunea au senzatia ca romanii din diaspora sunt niste debili melancolici care nu fac altceva decat sa lacrimeze la melodiile neaose si sa suspine de dorul tarii unde vor sa se intoarca cat mai repede.
Dar televiziunea publica nu este nici mai buna si nici mai proasta decat posturile private din Romania atat de multe, incat este imposibil sa redam aici o lista. Si ca sa intregim complexul tablou al mass-mediei din tara, trebuie sa adaugam ziarele si revistele. Sunt peste 20 de cotidiene nationale si o ploaie (deasa!) de reviste pe a caror coperti se lafaie tot felul de vedete facute peste noapte.
In Canada exista doar 5 cotidiene nationale, restul sunt ziare locale. Ati observat ca nu exista aici Playboy, nici Penthouse, nici Hustler vorbesc de editii canadiene? Toate aceste reviste cunoscute, plus alte zeci care le imita, sunt oferite pe tarabe in Romania. In acest caz, se pune fireasca intrebare: din ce bani traiesc toate aceste facaturi de intr-o tara saraca, ce nu poate fi comparata sub nici un parametru cu cea in care traim acum?
Cand deschizi un magazin, te gandesti ca el este necesar pietii si-n acest caz, el va genera un profit. Cand patronii din Romania deschid un nou post de televiziune sau un nou ziar ai presupune ca au facut niste studii de piata si au ajuns la concluzia ca revista sa-i zicem “Infractoarea Prazulie” ofera Aiurea, cine sa-si bata capul cu asemenea studii?
Nu raman decat trei explicatii pentru atata dragoste de presa: 1. spalare de bani, 2. patroni care vor sa-si arate muschii, 3. aflare in treaba.
Sa deschizi un post de televiziune sau un ziar trebuie bani seriosi, investitie care trebuie recuperata prin publicitate. Potrivit unor date aproximative in Romania s-ar cheltui 3,8 miliarde de dolari in publicitate. Aceasta suma este, evident, umflata.
Banii disponibili pentru publicitate sunt o reflectare directa a economiei unei tari. Este imposibil sa produci un PIB de 150 de miliarde de dolari (a 25-a parte din cat produce Canada) si sa investesti in publicitate 60% din cat se cheltuie in Canada (7 miliarde de dolari).
Ceva e putred la mijloc iar efectul acestei explozii nefiresti a mass-mediei din Romania este lipsa de credibilitate.
Nici n-ar putea fi altfel cand in Romania absolut oricine poate deveni ziarist. Orice tanara sau tanar care arata bine si au suficient tupeu pot sa apara pe ecran ori sa semneze articole.
Acest peisaj atat de haotic, care nu respecta nici principiile financiare, nici cele profesionale, reprezinta o noua dovada ca Romania este inca o tara bolnava.
