Traditia noastra populara consemneaza, cu o nota de optimism aparte, o serie de credinte si obiceiuri puternic polarizate de insasi reinvierea naturii.

Intoarcerea pasarilor calatoare, chemate de incalzirea vremii, de ritmurile inca misterioase ale ciclicitatii este si ea un prilej de motivare a unor datini prin care de altfel au si supravietuit. Potrivit acestor credinte, cucul, o pasare apotropaica in general, se intoarce de Mucenici (9 martie), dar va canta numai dupa ce se satura de muguri, adica la Blagovestenii (25 martie), echinoxul de primavara (“Cucule, unde-ai iernat?/-Peste Olt, la Calafat…”). Cantecul lui va inceta la solstitiul de vara, adica la Dragaica ori chiar la Sant Petru. In multe din cantecele noastre populare, cucul este un voinic (“cucule,/ voinicule”) care aidoma unor personaje de basm a fost metamorfozat prin blestem, mai putin prin magie, el insotind cu cantecul lui inconfundabil, munca taranului traditional ori iesirea in codru a haiducului (“Cucule,/ haiducule,/ canta-mi bine ca te-mpusc/ si-ti iau aripioarele/ sa-nvelesc pistoalele…”).

Mitologia tesuta imprejurul acestei pasari este complexa, dar a fost demontata in timp de ornitologi. Pasare a solitudinii, cucul isi depune ouale in cuibul altor pasari (pitulice, mierla) care le vor adopta si ii vor creste si puii, probabil pe seama unui mimetism eficient. Frate sau chiar sot al mierlei, potrivit cantecului popular, cucul se arata capabil de sentimente generoase (“Mierlita cand e bolnava,/ vine cucul si o-ntreaba…”). Intaiul cantat al cucului, mai ales ca se insoteste cu o sarbatoare crestina asa de importanta ca Blagovesteniile (Buna Vestire), imprumuta din semnificatia acesteia o virtute speciala; predictia (poate anunta binele sau raul celui care-l aude). In simbolistica populara, puternic contaminata de credinta crestina, dreapta si stanga, in fata si inapoi, sus si jos sunt pozitii spatiale aducatoare de bine, respectiv de rau. Basmul, balada si doina le-au consacrat dandu-le substanta epica sau, dupa caz, lirica. Se cunoaste, de pilda, o doina olteneasca din repertoriul Mariei Lataretu care urmeaza acestor credinte larg reprezentate in tot sudul tarii, dar si in Moldova de sud, in sudul Ardealului, in Dobrogea.

Conform cantecului si credintei, daca primul cantat al cucului este auzit din spate, un rau suprem se va produce in viata celui care-l aude din acea directie. Nici daca este auzit din stanga nu e bine. Numai daca este auzit din fata sau din dreapta, cantecul cucului este de bun augur.

Credinta aceasta face parte dintr-un complex coerent ce trimite in tot spatiul spiritual romanesc traditional, la primul miel (alb/negru) vazut primavara, la a vedea prima oara berzele descult sau stand jos, la a auzi pupaza nemancat, la trifoiul cu patru foi etc. Cele mai multe dintre aceste credinte nu mai sunt astazi decat simple curiozitati dintr-o lume de care ne desparte totusi numai o generatie; cea a parintilor nostri.

Ad