Iubiri pasionale (13) Maria Walewska si Napoleon B

Despre Napoleon, geniu proteic, iubit, urat, admirat si temut de contemporanii sai, personalitate exceptionala, care a schimbat cursul istoriei Europei si al lumii, s-a scris enorm. Cartile si studiile dedicate lui de istorici, politologi, scriitori ar umple cu usurinta zeci de rafturi de biblioteca..

S-a nascut la 15 august 1769 la Ajaccio, in insula Corsica. Se numea Napolione, dar in copilarie i se spunea Nabulio. Cu un an inainte de nasterea sa, conducatorii republicii Genova vandusera insula Corsica, regelui Frantei, Ludovic al XV-lea.

Tatal sau se numea Carlo-Marie Buonaparte, iar mama, Letitia Ranolino. Au avut 13 copii, dintre care opt au supravietuit.

La varsta de cinci ani, Nabulio a fost dat la un pension de calugarite. Incet, incet a invatat limba italiana la perfectie si la matematica i-a uimit pe dascali. In schimb, la educatia religioasa avea note foarte mici. Jucariile sale preferate erau o toba si o sabie.

Beneficiind de o bursa regala, Napoleon si Joseph, fratele sau mai mare, s-au inscris la scoala Militara de la Brienne. Tanarul Napoleon incearca sa invete franceza cat mai corect si are, in continuare, o mare pasiune pentru matematica, motiv pentru care este selectionat, impreuna cu alti patru colegi, sa continue studiile la scoala Militara de Artilerie de la Paris.

In anul 1785, a devenit locotenent de artilerie, la varsta de 16 ani, dupa ce, cu un an inainte, a vrut sa se inscrie la examenul de ofiteri de marina.

Repartizat la un regiment de mica importanta, a inceput sa citeasca enorm, devenind unul dintre cei mai culti oameni ai epocii sale. In timpul Revolutiei declansate in 1789, a fost un sustinator infocat al iacobinilor. Ceva mai tarziu, a primit ordin ca, in fruntea unei trupe de calareti, sa restabileasca ordinea in Corsica natala, pe care forte ostile Frantei doreau sa o ofere Angliei. Franta nu putea renunta la aceasta insula, de o mare importanta strategica.

In urma reusitei operatiunii, a fost avansat la gradul de capitan. Urmatoarea actiune la care a participat a fost asedierea portului Toulon, pentru a-l elibera de englezi. Aplicand o strategie eficace, cu un puternic tir de artilerie, operatiunea de eliberare a reusit, fara multe victime, din randul efectivelor proprii. In urma acestui nou succes, a fost avansat, in mod cu totul exceptional, la gradul de general de brigada si i s-a dat drept misiune sa pastreze ordinea pe litoralul sudic francez, intre Marsilia si Nisa.

La 7 februarie 1794, a fost numit comandantul artileriei franceze, stationate in Italia. Cateva luni mai tarziu, a cucerit de la englezi mai multe localitati strategice din Piemont.

La 2 martie 1795, a incercat sa elibereze Corsica, insula pe care englezii o ocupasera intre timp. Expeditia a esuat si corabiile ramase in stare de plutire s-au intors in portul Toulon.

Asediile la care a participat Napoleon, precum si succesiunea bataliilor au fost detaliate de istorici in multe volume, motiv pentru care nu voi insista asupra lor. Voi enumera doar cateva confruntari de anvergura.

Campania din Italia a avut un succes stralucitor, dar cea din Egipt s-a incheiat cu un esec total.

Ajuns la Paris, a rasturnat Directoratul si a impus ca Franta sa fie condusa de un Prim Consul, acela fiind chiar el! A urmat una dintre cele mai rodnice perioade, pline de succese in politica interna. Coruptia a fost eliminata, economia a fost refacuta, tara a devenit prospera, invatamantul a inceput sa se desfasoare pe baze moderne, religia – alungata din societate in timpul Teroarei iacobine – si-a reintrat in drepturi.

Incepe acum un capitol dintre cele mai glorioase din istoria Frantei! Dupa alte cateva victorii, Napoleon a obtinut pentru Franta suprematia asupra Italiei si Belgiei. Ajungand la concluzia ca puterea sa este pe deplin consolidata el s-a autoproclamat in 1804 imparat al Frantei, punandu-si singur coroana pe cap. Desi, la incoronare a spus raspicat : “Imperiul inseamna pace”, in realitate a pornit un lung sir de razboaie cu puternicii vremii, sprijinindu-se ce o armata bine pregatita si antrenata de 600.000 de soldati. A invins Austria in 1805, la Austerlitz si, un an mai tarziu a ingenuncheat Prusia. Si-a inscaunat fratii in fruntea statelor care se aflau la picioarele sale: pe Joseph, la Neapole apoi in Spania, pe Jerome, in Westfalia si pe Ludovic, in Olanda.

In 1812, a facut o incercare dezastruoasa de a cuceri Rusia, dar a fost invins, mai ales de iarna ruseasca necrutatoare. Un an mai tarziu, cu o armata vlaguita a pierdut si batalia de la Leipzig. In anul 1814, a fost obligat sa abdice, dupa care a fost exilat pe insul Elba, impreuna cu cativa prieteni fideli.

Dupa izolarea sa, intreg imperiul s-a prabusit. Dezbinarea, coruptia si instabilitatea s-au facut resimtite din nou. In aceste conditii, Napoleon a fost readus pe tron. A incercat sa combata anarhia economica si politica, dar nu a avut timpul necesar sa se pregateasca pentru a face fata marii conjuratii a fortelor europene ostile. A fost invins la Waterloo, in dimineata zilei de 18 iunie 1815, de armatele anglo prusace, la 100 de zile dupa revenirea la tron. Cu o noapte inainte plouase torential. Terenul fiind moale, copitele cailor s-au afundat in aratura proaspata. Napoleon a solicitat o amanare a bataliei, dar ducele de Wellington si maresalul Blucher, comandantii taberei adverse, l-au refuzat. Pe un teren uscat altele ar fi fost datele problemei si, cu siguranta, cursul istoriei.

Exilat pe insula Sfanta-Elena, a murit in conditii misterioa­se, la 5 mai 1821. In momentul sosirii pe insula avea o greutate de 75 de kilograme, pentru o inaltime de 1,67 m. In ultimele cinci luni de viata, pierduse 21 de kilograme. Se pare ca a fost otravit administrandu-i-se in mancare, sistematic, doze mici de de arsenic. Decesul a survenit din cauza unui cancer la stomac.

La 15 octombrie 1840, pe o ploaie torentiala, a fost exhumat si supus unor expertize medicale. Dupa ce a fost imbalsamat, la 15 decembrie, pe o temperatura de -14 grade, a fost depus la Domul Invalizilor, din Paris, in aclamatiile multimii, cu lacrimile siroind. Domul Invalizilor, edificiu impunator si sacru, este locul unde se reculeg toti cei care respecta gloria, geniul, maretia si nefericirea. Primea multumiri pentru tot ce facuse tarii, in comparatie cu ceilalti conducatori. Din piepturile a peste un milion de oameni se auzea chemarea catre cel care le incantase copilaria: “Traiasca imparatul. Sire, reintrati in capitala voastra.”

Personalitatea lui Napoleon a fost extrem de complexa. A contribuit la modernizarea Frantei, a adoptat reforme pe plan legislativ, economic, social, militar si altele, a contribuit prin campaniile sale militare la raspandirea ideilor Revolutiei franceze in toata Europa. Celebrul Cod napoleonian este valabil si astazi in majoritatea tarilor.

Viata sa privata a fost foarte bogata. La inceput, s-a atasat de Josephine, care fusese casatorita cu Alexander Beauharnais, mort in timpul Revolutiei Franceze. S-a casatorit cu ea in 1804, desi circulau multe rumori despre infidelitatea ei, printre presupusii amanti numarandu-se, in 1796, si colonelul Charles Hippolite.

Din cauza faptului ca Josephine nu putea sa-i daruiasca mostenitori, precum si ca urmare a aventurilor ei adulterine proverbiale, Bonaparte a divortat de cea pe care o iubise nespus de mult. S-a recasatorit la scurt timp, cu Maria-Louisa, arhiducesa de Austria, cu care a avut un copil, Charles Joseph François, mort de timpuriu.

In timpul campaniei din Polonia, a cunoscut-o pe tanara si frumoasa blonda Maria Walewska, nascuta la 7 decembrie 1786, care era sotia contelui Anastasy Colonna Walewski. In urma iubirii lor, a aparut micul Alexandru Florian Joseph. Idila cuplului de indragostiti a durat din aprilie pana in iunie 1812, intr-un castel din localitatea Fickenstein. Ea a reprezentat ceva aparte in viata lui Napoleon.

Maria Walewska l-a vizitat pe Napoleon, atat in exilul de pe insula Elba, cat si mai tarziu, pe insula Sfanta Elena. De fiecare data, il aducea cu ea pe micul Alexandru, sa-si vada tatal.

Dupa moartea sotului ei, Maria s-a casatorit in 1816 cu generalul Philippe Antoine, var cu Bonaparte, rezultand un copil, Rudolf August. La 11 decembrie 1817, incercand sa nasca al treilea copil (dupa Alexandre si Rudolf August), a murit la Paris pe masa de operatie.

Asupra mortii controversate a lui Napoleon, se cuvine a fi rezervat un capitol intreg. Voi incerca sa sintetizez doar cateva dintre descoperirile recente, prezentate in revista Familia ta, de catre autoarea Venera Dumitrescu Staia : “Ultimele experiente conduse de Institutul de Medicina Legala din Strasbourg si Universitatea din Luxembourg, demonstreaza, in mod definitiv ca Napoleon a fost otravit, fiind victima unei intoxicatii cronice cu arsenic… Toxicologul francez Pascal Kintz sustine ca Napoleon a fost otravit in mod lent cu arsenic, aprofundand studiul firelor de par si a invelisului capilar. Medicul respectiv crede ca otrava a atins maduva spinarii, pornind de la par. Otrava provenea din alimentele ingerate si a fost impinsa de fluxul sanguin. Parul lui Napoleon prezenta o concentratie de substanta toxica de 38 de ori mai mare fata de doza admisa.”

In anul 2000, scriitorul Ben Weider, colectionar al unor piese originale ce au apartinut lui Napoleon, a declarat la televiziunea canadiana ca detine suvite din parul lui Napoleon si ca este dispus sa suporte toate cheltuielile deshumarii pentru a se elucida faptul daca imparatul a fost otravit.

Astfel a fost scurtata viata unui geniu. Istoria universala ne-a demonstrat ca totdeauna geniile deranjeaza.

Ultimele articole

Articolul precedent
Articolul următor

Articole similare