Vanatoarea de foci. Masacru sau traditie

Citește și

De data asta nu e vorba de niciuna dintre realitatile sensibile privind respectarea drepturilor omului, in Rwanda, in China, in Iran, in Coreea sau in alte zone fierbinti ale lumii ci de o alta, mult mai aproape de noi. Pentru unii revoltatoare, pentru altii normala, incarcata de fatalitate economica: vanatoarea focilor.

Activitate cu traditii seculare in Canada, in Terranova si Labrador si in Quebec, in golful Saint-Laurent, ea a fost pusa in discutie pentru pri­ma data prin anii 70 de celebra actrita Brigitte Bardot. Actrita a reusit sa sensiblizeze profund o mare parte a opiniei publice franceze privire la vanarea cruda a puilor de foca – adevarat masacru – asa incat in 1977, Franta a votat o lege ce interzice importul de produse derivate din puii de foca. Dar nu numai in Franta ci si in alte tari opozitia fata de vanatoarea focilor a marcat puncte importante: S.U.A., Belgia, Italia, Marea Britanaie, Olanda, Croatia, Mexic… Drept urmare, Canada a adoptat in 1987 o lege ce interzice vanatoarea puilor de foca.

- Publicitate -

Consiliul Europei a dat in 2006 o declaratie prin care recomanda celor 46 de tari membre sa scoata in afara legii produsele rezultate din vanatoarea focilor.

Dezbaterea aceasta asupra unei activitati ce risca sa izoleze Canada pe plan international este, fireste, nutrita de numeroase argumente pro si contra.

Organizatiile de protectie a animalelor sustine ca vanatoarea focilor este insotita de o cruzime ce produce o suferinta atroce si nejustificata animalelor. Focile sunt omorate cu bate sau impuscate, sunt tarate pe gheata cand inca nu si-au pierdut cunostinta si multe dintre ele incep sa fie jupuite cand inca mai traiesc. 95% din totalul focilor vanate il reprezinta puii de foca in varsta de sub trei luni.

- Publicitate -

Vanatoarea de foci nu ar avea nici o justificare economica serioasa, ea ar produce doar 1% din produsul interior brut al provinciei Terranova-si-Labrador si n-ar procura vanatorilor decat circa 1000$ pe an. Ea ar aproviziona cu produse inutile de lux mai ales industria modei. In plus, sustin aparatorii focilor, majoritatea populatiei canadiene este impotriva vanatoarei de foci; dupa după cum arata un sondaj realizat in 2006, 69% dintre canadieni se opun vanatoarei de foci cu caracter comercial. De asemenea, numai o parte infima a focii intra in circuitul comercial. Restul animalului vanat este abandonat.

Tragand linie, ratiunile pentru care guvernul canadian tine atat de mult la aceasta activitate, la acest masacru barbar ar fi mai ales de ordin politic. Pentru guvernul canadian, argumentele acestea sunt false si de rea credinta. Felul in care sunt ucise focile pe banchize este mai putin crud decat felul in care sunt ucise celelalte animale in abatoare. Batele atat de odioase sunt de fapt niste ciocane care omoara instantaneu foca, paralizandu-i total sistemul nervos.

Oricum vanatoarea focilor este strict delimitata de legi si de regulamente. Exista interdictii si proceduri, elaborate dupa consultarea a numerosi specialisti veterinari, exista, de asemenea, o suprave­ghere permanenta in timpul sezonului de vanatoare, efectuata cu nave de coasta si cu elicoptere, a respectarii acestor proceduri. Vanarea puilor de foca si braconajul sunt pedepsite cu amenzi si cu ridicarea permisului de vanatoare. Imaginile tulburatoare mediatizate cu puii fragezi, acoperiti de blana alba, victime ale vanatorii, nu mai corespund situatiei actuale.

In privinta cotelor autorizate de vanare – anul acesta circa 270 mii de foci -, ele nu ameninta dezvoltarea speciei, dovada fiind ca populatia focilor din Groenlanda s-a marit de trei ori in ultimii 40 de ani, ajungand la 5,5 milioane.

Vanatoarea de foci este foarte importanta la nivel local, unde procura intre 15 si 35% din veniturile vanatorilor. Cifra de 1% pe care o invoca aparatorii focilor este valabila doar la nivel national.

Focile sunt vanate pentru pielea lor, pentru uleiul din care se extrage omega 3, pentru alte produse intalnite in farmacii – de exemplu colagen extras din cartilagii – si chiar pentru carnea lor, intrata in consum alimentar. Exista o piata vasta de cerere a produselor derivate din foca in Rusia si in China.

Din alt punct de vedere, chiar daca focile nu sunt singurele responsabile pentru diminuarea bancurilor de moruni, guvernul canadian nu poate sa nu ia in considerare relatia de interdependenta dintre o populatie excesiv de mare a focilor si alte elemente ale ecosistemului marin.

Ramane totusi incontestabil, dupa aceasta defilare sumara a argumentelor principale pro si contra, faptul ca vanatoarea de foci este printre putinele realitati canadiene impopulare la nivel international. Si, de asemenea, ca ea reprezinta un punct de incercare pentru fermitatea guvernului. Daca Uniunea Europeana va introduce prin lege un embargou asupra produselor derivate din foca, Canada are de gand sa replice prin masuri similare, atingand alte produse europene.

Vom cunoaste oare un conflict comercial euro-canadian al focilor cum au fost altele in trecut, cu alti actori, pentru carnea de pui sau de bovine? Solutia vechilor conflicte a fost totdeauna o cale de mijloc. Care este oare calea de mijloc intre a vana si a nu vana foci, intre a masacra si a nu masacra foci?

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în sferturi la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat spectaculos în sferturile de finală ale turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, luni, după...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -