Cunostintele capatate in Quebec sunt mai trainice
Am predat matematica la nivel liceal si in Bucuresti si in Montreal. Elevii primesc aceleasi notiuni, la fel de detaliate in ambele tari, insa cu doua sisteme diferite de invatare a materiei. Mult mai logica si mai usor asimilabila in Quebec si divizata pe termen mai lung, de la maternelle (prescolar) pana la sfarsitul colegiului general (2 ani).
Sigur ca un copil venit din tara in clasa 9-a de exemplu, este mai avansat in cunostinte caci aici fiind un decalaj si o alta ordine a materiilor componente ale matematicii, ei deodata sunt cei mai buni, unii chiar se plictisesc la ore caci deja stiu si asa bucura sau intristeaza parintii. Sau isi pierd interesul pentru scoala, sau se cred mai grozavi decat ceilalti copii.
Copiii nostri nu sunt mai inteligenti decat altii. Sunt aceiasi copii. Aici intervine rolul parintelui. Sunt mama care a trecut prin toate nivelele scolastice cu fiul meu, care are astazi 27 de ani, (venit in Canada la 3 ani) si este o reusita. Nu trebuie minimalizat nivelul de invatamant la niciun nivel in Quebec. Cunostintele capatate sunt mai trainice…
Carmen D. – Montreal
Cum inveti o limba straina fara stres si fara conjugari de verbe
Am facut un an de zile cursuri de engleza si ma asteptam sa facem gramatica la greu. Imi inchipuiam ca o sa conjugam verbe asa cum faceai in Romania la o limba straina.
Cand colo in fiecare dimineata citeam un articol din The Gazette pe care profesoara ne punea sa-l comentam liber. Ne-a zis sa nu avem nici un stres ca facem greseli, totul era sa ne dam drumul sa vorbim. Evident ca ne corecta, dar gramatica era pe locul doi. La inceput a parut ciudata aceasta metoda de invatare a limbii, dar pe parcurs mi-am dat seama ca fara sa vrei, vorbind cursiv, imbunatatesti si gramatica. In general, aici nimeni nu se streseaza de greseli, totul este sa ai o limba functionala care sa te ajute in profesie. Despre scris, nici nu mai vorbim. Cei nascuti aici nu stiu sa scrie corect si nu se simt rau pentru asta.
Camelia N. – Montreal
Prea cartitori si teposi pentru a accepta ca putem oricand invata ceva
Primul meu contact cu sistemul de aici au fost cursurile de franceza. Asa numita francizare. Le-am facut la UQAM. Profi cand mai buni, cand mai slabi. Cursuri cand mai interesante cand plictisitoare sau inutile la culme.
Ca sa reusesti aceste cursuri este o problema de atitudine. Tot timpul poti invata ceva, daca vrei cu adevarat. Chiar si de la un curs plictisitor.
Eram destul de multi romani in curs si, sincer, eram cei mai cartitori. Ca nu facem suficienta gramatica, ca la ce ne trebuie lectii de stil, ca ce sunt cu metodele astea si cu tot felul de jocuri pe care eram pusi sa le facem. Si multi s-au ales la sfarsit cu carteala.
Cred ca am fost transformati de comunism in niste oameni prea seriosi si teposi si din cauza asta avem probleme in a accepta sistemul de aici. Spre deosebire de noi, chinezii, veniti tot dintr-un sistem comunism, aveau un simt ludic iesit din comun. Si asta ii ajuta. Ii facea mai deschisi si mai permeabili.
Andrei A. – Montreal
Lenea si chiulul nu au fost patentate de romani
Aici am vazut un adevarat cult pentru lucrul in echipa. Nu exista materie la care profesorii sa nu te puna sa faci un proiect cu un coleg sau chiar mai multi. Ideea este buna, la orice serviciu depinzi de colegi, iar stilul acesta te face sa fii pregatit de “team”.
Pentru noi, romanii, lucrul in echipa pare cam exagerat. Depinde cu cine te inhaitezi. Am avut colegi foarte corecti, dar si chiulangii de toate nationalitatile. Atunci mi-am zis ca nu numai romanii sunt smecheri si invatati sa profite ce fac altii.
Am vazut quebechezi chiulangii si cu tupeu, arabi, ba chiar si evrei. Din care se vede ca lenea si chiulul n-au fost patentate de noi. In schimb, fata de noi, ei nu sunt obisnuiti sa copieze, domeniu in care, eu cel putin, eram expert.
Costel B. – Montreal
A gresi face parte din procesul de invatare
Diferenta este in factorul tehnologic. Laboratoarele lor sunt incredibil de bine dotate si studentii pot pune mana pe aparate, chiar daca acestea costa sute de mii de dolari. Cine a terminat in Romania fizica sau chimie stie despre ce vorbesc.
Accentul cade pe practica, ca degeaba stii teorie, si esti impins sa devii autonom. Ori asta inseamna si ca esti lasat sa gresesti. Nu este un capat de tara. Important este sa inveti ceva din asta.
Andreea H. – Montreal
