Ne aflam in preajma unei mari crize alimentare care risca sa atinga un nivel mondial! In ultimele zile s-au succedat numeroase semnale de alarma din partea unora dintre cele mai prestigioase si mai credibile organisme internationale. Unesco autoare a unui studiu pesimist reunind eforturile a 400 de cercetatori. ONU a semnalat problema prin vocea secretarului ei general Ban Ki Moon. Avertismente au venit si de la Fondul Monetar International, Banca Mondiala, Institutul international de cercetari asupra productiei alimentare.
Toate aceste semnale contureaza dimensiunile unei probleme care nu poate lasa pe nimeni indiferent : peste 100 de milioane de oameni din tarile cele mai sarace vor traversa o perioada de foamete si de saracie extrema ceea ce dupa toate probabilitatile, va conduce la revolte si la alte numeroase conflicte sociale. Alte elemente care se adauga acestei imagini globale a crizei, ce devine tot mai posibila, nu fac decat sa precizeze contextul si sa starneasca intrebarile legitime cu privire la cauzele ce o determina. Astfel, rezervele alimentare mondiale se afla la nivelul cel mai scazut din ultimii 30 de ani. Rezervele de grau, de exemplu, ajung doar pentru 50 de zile, iar cele de orez, pentru 30. Preturile alimentelor de baza cresc in mod accelerat de la o luna la alta, facandu-le tot mai greu accesibile populatiilor sarace.
Pe de alta parte, scumpirile se asociaza cu o penurie de marfuri alimentare. Daca in Haiti, de exemplu, au izbucnit revolte datorita scumpirilor, in Egipt situatia este incordata intrucat alimentele lipsesc. Oamenii trebuie sa stea la cozi nesfarsite spre a se aproviziona cu paine din brutariile subventionate de stat.
In general, criza alimentara loveste deja 37 de tari dintre care cele mai multe se afla in Africa. Din Asia, trebuie retinute numele Coreei de nord, al Chinei si al Vietnamului, iar din Europa, cel al singurei tari europene aflata intr-o situatie alimentara dificila – Republica Moldova!
Situatia ingrata a agriculturii
Cauzele acestei crize trebuie cautate in situatia ingrata a agriculturii, hartuita din doua directii. Mai intai, cresterea efectivelor de animale se obtine in detrimentul resurselor vegetale. Ne aflam in prezenta unei situatii paradoxale; una dintre explicatiile foametei se afla in supraabundenta unor alimente. Astfel de exemplu, productia mondiala de carne a crescut in ultimii cincizeci de ani circa 5 ori. Potrivit lui World Watch Institute, exista in prezent in lume 1,8 miliarde de oi, 13,5 miliarde de pui, 1,3 miliarde de bovine, circa 1 miliard de porci. Turmele acestea uriase dauneaza direct agriculturii prin consumul unor cantitati imense de cereale si de apa si indirect, prin gazele poluante si miliardele de tone de dejectii care au un efect direct asupra schimbarilor climatice, a degradarii solurilor si a contaminarii apelor prin nitrati si amoniac. China, care produce 500 de milioane de porci, este al doilea mare importator mondial de cereale. In Statele Unite, 70% din productia de cereale se indreapta catre cresterea animalelor. Sa ne oprim o clipa asupra acestei cifre, extrem de semnificative, daca tinem seama ca este vorba de resursele cerealiere dintr-o singura tara: cantitatea de cereale consumata in Statele Unite exclusiv de animale ar fi suficienta pentru a acoperi, ea singura, nevoile alimentare ale populatiei insuficient sau prost hranite din intreaga lume, aproximativ 776 de milioane de persoane.
A doua directie din care vin necazurile agriculturii este scumpirea petrolului si a derivatelor lui. Spre a limita pagubele produse de aceasta scumpire, tarile care dispun de o tehnologie avansata au trecut la productia accelerata si masiva de ethanol care este un biocarburant, obtinut din porumb. Ca atare, daca o parte tot mai mare a acestei cereale este consumata de animale, o alta parte, de asemenea din ce in ce mai importanta, este rezervata pentru producerea de ethanol. Rezulta o diminuare drastica a cantitatii disponibile pentru nevoile alimentare, in tarile producatoare de porumb, diminuare care este contracarata fie prin cultivarea unor suprafete suplimentare – smulse altor culturi sau obtinute prin despaduriri – fie prin importuri din alte tari care vor intra si ele in cercul acelorasi preocupari si determinari. Statele Unite – campiona mondiala a consumului – rezerva pentru productia de biocarburant circa 25% din porumb si 9 % din graul de productia interna.
Se observa asadar cu usurinta de ce, in pofida cresterii productivitatii agricole mondiale, situatia alimentara a lumii, si in special a tarilor defavorizate, este fragila si chiar precara. Statele Unite s-au oferit deja sa injecteze 200 de milioane de dolari pentru combaterea penuriei mondiale de alimente.
Revoltele foamei
Prima tara pentru care s-a mobilizat comunitatea internationala este Haiti unde au izbucnit revolte spontane de protest impotriva scumpirilor bunurilor alimentare.
Timp de o saptamana, incepand din 3 aprilie, mai toate marile orase haitiene au fost confruntate cu grupuri de revoltati care au spart vitrine, au jefuit magazine si au provocat ciocniri violente cu politia si cu trupe ale ONU, desfasurate in aceasta tara din 2004, pentru a-i asigura stabilitatea interna. 80% dintre cei 8,5 milioane de haitienei traiesc cu mai putin de 2 dolari pe zi, si in ultima saptamana a lunii martie, pretul unui sac de orez de circa 50 de kilograme s-a dublat, de la 35 la 70$. Hoarde de oameni disperati au incercat la Port-au-Prince sa intre in palatul prezidential. Cinci persoane au murit datorita violentelor si alte cateva zeci au fost ranite. Primul ministru haitian, Jacques-Edouard Alexis, a fost destituit de Senat, iar presedintele tarii Rene Preval a anuntat o scadere cu 8 $ a pretului unui sac de orez.
Banca Mondiala a anuntat si ea deblocarea a 10 milioane de dolari pentru distribuirea de alimente si Uniunea Europeana si alti furnizori de fonduri au pus imediat la dispozitia guvernului haitian alte 2 milioane.
Toate aceste masuri de sprijin financiar atesta preocuparea comunitatii internationale de a nu fi atrasa intr-o spirala de violente incontrolabile in mai multe tari. Fiindca situatia din Haiti ameninta sa se reproduca si in alte parti, in Asia, dar mai ales in Africa, unde preturile alimentelor, practic, s-au dublat in ultimii trei ani. Revolte ale foamei au izbucnit deja – cu un caracter mai local decat in Haiti – in Egipt, Camerun, Coasta-de-Fildes, Mauritania, Etiopia, Madagascar, Filipine, Indonezia.
Este o mare incercare pentru toata lumea. Si un moment de rascruce pentru programele internationale de combatere a saraciei extreme. Astfel, Programul alimentar mondial al Natiunilor Unite trebuie sa aiba la sfarsitul lui aprilie, pentru combaterea foametei, circa 500 de milioane de dolari. Sa speram ca-i va avea. Caci altminteri, situatia din Haiti ar putea marca inceputul unui flagel mondial, mult mai costisitor.
