Maine, 27 aprilie, crestinii ortodocsi sarbatoresc Invierea Mantuitorului Iisus Hristos. Prin urmare, nu as fi putut alege un moment mai potrivit decat acesta sa vorbesc despre ideea de toleranta sau de lipsa ei la romani. Fiecare dintre noi a cunoscut pe propria piele, macar odata in viata, lipsa de intelegere, ca sa nu spun mai mult, a semenilor fata de vorbele, gesturile sau faptele facute la un moment dat.
Personal, mi s-a intamplat de mai multe ori sa cred ca fac un lucru bun si sa primesc in schimb critici aspre sau atacuri in toata regula. Chiar si existenta acestui ziar in limba romana, ce apare deja de peste 7 ani la Montreal, a suscitat de-a lungul vremii critici si nemultumiri din partea unor membri ai comunitatii. Ba ca nu iesim destul de des, ba ca iesim prea des, ba ca nu-l trimitem acasa gratuit, ba ca nu scriem ce ar trebui, ba ca facem prea multi bani, ba ca dam faliment si inchidem ziarul etc., etc. Nu as fi scris poate niciodata despre aceste lucruri daca nu s-ar fi intamplat recent un lucru care, pe mine personal, m-a mahnit profund.
Sambata, 19 aprilie, Adrian Diaconu, sportivul roman care boxeaza pentru clubul Interbox din Montreal, a disputat meciul carierei lui de pana acum in Romania, in sala Polivalenta din Bucuresti. In urma unui meci care a durat 12 reprize, Adrian Diaconu l-a invins la puncte pe americanul de culoarea Chris Henry intr-un meci pentru castigarea dreptului de a boxa pentru titlul mondial versiunea WBC. Mai exact, cei doi boxeri s-au batut pentru a castiga dreptul de a lupta cu Chad Dawson, campionul mondial la categoria semigrea, versiunea WBC. Asadar, meciul era crucial pentru ambii boxeri, pentru ca o infrangere l-ar fi indepartat foarte mult pe cel care pierdea de visul oricarui sportiv, acela de a fi campion mondial.
Dupa un meci deosebit de disputat, nu foarte spectaculos insa, Adrian Diaconu a fost declarat invingator la puncte. Spre final, de prin repriza a opta, texanul Chris Henry a preluat controlul luptei iar Adrian Diaconu a terminat meciul intr-o nota de inferioritate fata de adversarul sau. Punctele castigate in prima parte a meciului de catre Adrian Diaconu au fost insa suficiente pentru ca acesta sa castige meciul. Dar de ce povestesc aceste lucruri stiute cel mai probabil de multi dintre dumneavoastra?
In mod normal, m-as fi asteptat ca victoria lui Adrian Diaconu sa fie salutata de romanii din intreaga lume, iar boxerul sa fie incurajat si sustinut pentru urmatorul meci care va fi, repet, cu centura de campion pe masa. In loc de asta, asupra lui Adrian Diaconu s-a abatut o ploaie de comentarii mai mult decat rautacioase, chiar jignitoare. De ce? Ca romanul a fost dominat de american, ca nu a fost destul de barbat in ring, ca este mai mult gura de el, ca s-a vazut ca “era un roman, deci lipsit de valoare” etc., etc.
Nu contest ca Adrian Diaconu nu a facut poate cel mai grozav meci al lui de pana acum, dar a castigat partida, iar decizia celor trei arbitri a fost clar de partea lui. De ce atunci aceasta revarsare de reprosuri si insulte? De ce ar fi trebuit ca Adrian Diaconu sa-l faca knock-out pe american, pentru ca victoria lui sa capete valoare in ochii conationalilor? Oare cati dintre cei care au sarit prea repede si prea usor la gatul lui Adrian stiu ca acesta nu mai boxase intr-un meci adevarat de aproape un an de zile? Dar oare cati dintre cei care au preferat sa arunce cu noroi intr-un om serios, talentat si curajos, asa cum eu il stiu pe Adrian Diaconu, au facut ceva cat de cat important in viata lor? Cred ca prea putini si cred ca tocmai aici este problema noastra: cand stai pe margine (sau in spatele unui calculator conectat la internet) si privesti la cei care se straduiesc din toate puterile sa faca ceva in viata este foarte usor sa strambi din nas, sa spui ca nu e bine si sa-ti inchipui ca tu ai fi cu mult mai breaz daca ai fi in locul lor.
Un studiu realizat in urma cu mai multi ani de un institut de cercetare sociologica arata ca principalele elemente care caracterizeaza starea de spirit a societatii romanesti sunt frustrarea si starea de dezaprobare. Datele sondajului respectiv aratau ca societatea romaneasca are caracteristici diferite de ale societatilor din tarile din Europa de Vest, dominante la noi fiind neincrederea in normele sociale si in legi, tendintele autoritare si intoleranta fata de minoritatile etnice sau sexuale.
Care ar fi oare explicatia acestei stari de lucruri? Pana mai ieri ma complaceam in a arata cu degetul catre trecutul comunist, pe care il vedeam raspunzator pentru toate relele. Nu ca nu ar fi, dar pe masura ce anii trec, realizez ca tot mai multi dintre carcotasii “de meserie” nu aveau nici macar zece ani in 1989. Si atunci?
