Desigur, nu e nimeni care sa nu se fi delectat, macar o data cu celebrele bomboane de ciocolata care poarta marca Laura Secord. Am presupune ca numele marcii vine de la fondatoarea companiei sau poate de la cea care a pus in circulatie vreo reteta speciala de ciocolata.
Nu e asa. Legatura dintre numele Laurei Secord si cel al unor produse de ciocolata este o legatura arbitrara, de marketing. Ca produsele de parfumerie Celine Dion. Laura Secord este o eroina populara din Canada de la inceputul secolului al XIX-lea cand americanii se aflau in conflict militar cu canadienii ramasi fideli coroanei britanice.
Laura Ingersoll, prin casatorie Secord, nascuta in 1775, provenea dintr-o familie de americani loialisti care, dupa incheierea razboiului dintre federatia americana si Anglia, se stabilisera in Canada, la Queenston, in Ontario.
La 21 iunie 1813, trupe invadatoare americane apar la Queenston si cativa ofiteri americani se instaleaza in casa familiei Secord si cer de mancare. Barbatul Laurei, James Secord, ranit in urma cu sase luni si salvat de sotia lui de pe campul de lupta, este invalid, asa ca nici el si nici Laura nu au alta solutie decat sa se arate, in pofida sentimentelor lor, cat se poate de ospitalieri.
Laura este o gospodina perfecta si le pregateste americanilor o masa bogata, udata cu vin, din belsug. Asa se face ca, la un moment dat, ofiterii incep sa vorbeasca pe fata, fara sa se sinchiseasca de prezenta gazdelor, despre planul lor de a ataca prin surprindere trupele engleze de la Beaver Dams care aparau toata regiunea Niagarei.
Laura si James decid sa zadarniceasca planul american. Dar singura care poate intreprinde ceva este Laura.
Ca atare, in zori, se preface ca pleaca intr-un sat vecin, la fratele ei care este bolnav. De aici, impreuna cu o nepoata, intra in padure si se indreapta spre avanpostul englez, aflat la 32 de kilometri. Sunt 32 de kilometri pe care Laura trebuie sa-i strabata pe o caldura sufocanta prin mlastini, asaltata de insecte, amenintata de serpi, riscand in orice clipa sa fie prinsa de soldatii inamici si executata ca spioana.
Dupa cativa kilometri, nepoata, renunta s-o mai insoteasca si se intoarce acasa. Laura isi continua drumul si, dupa un mars chinuitor de peste 18 ore, ajunge intr-o tabara de irochezi, aliati ai englezilor. Este la capatul puterilor, dar totusi convingatoare, si seful irochezilor o conduce, impresionat de avertismentul ei, la comandantul englez, James Fitzgibbon. Acesta pune la cale interceptarea trupelor americane si, in urma bataliei de la Beaver Dams din 24 iunie 1813, acestea sunt infrante. Tratatul de pace din 1814 stabileste frontiera dintre Statele Unite si Canada, valabila si in zilele noastre.
Desi James Fitzgibbon a recunoscut in fata tuturor ca victoria se datoreaza, in mare masura, Laurei Secord, recunoasterea oficiala a bravurii ei a intarziat.
Laura si-a continuat viata linistita si modesta dinainte, la Queenston.
In 1860, Printul de Galles a vizitat Canada si a vrut s-o intalneasca personal. I-a multumit si i-a dat 100 de livre in chip de apreciere si gratitudine pentru curajul si loialitatea din urma cu 37 de ani.
Laura Secord s-a stins in 1868, la 93 de ani. Memoria ei este celebrata de doua monumente, la Queenston si Lundy’s Lane.
Iar compania care-i poarta numele s-a infiintat in 1913. Si ea a fost o forma de omagiu.