Cateva date culese numai in ultima saptamana. Compania de telefonie mobila Orange a incasat 307 milioane de euro in primele trei luni ale anului de la clientii romani. Ea are aproape 11 milioane de clienti in Romania. Pe langa francezi, mai opereaza Vodafone, si aceasta cu milioane de clienti, sau companii mici cum sunt Cosmote si Zapp. La un calcul sumar, fiecare roman cu telefon celular a platit pe luna, in medie, cam 20 de euro, adica 30 de dolari canadieni.
Pe Litoral s-a deschis clubul “de fite”, cum le place romanilor sa spuna, Bamboo. In prima seara, numai rezervarea unei mese pe langa toalete a costat 1.500 de euro. Inutil sa va spun ca lumea se calca pe picioare sa obtina o masa. Cine n-a fost prezent acolo, dintre copiii imbogatitilor pe contracte cu statul, este considerat loser. Cea mai mare consumatie din prima seara: 250 de milioane de lei vechi. Mandrul platitor – fiul lui Erbasu.
Ferrari si-a deschis la Bucuresti reprezentanta si showroom chiar in prezenta presedintelui companiei care a mirosit potentialul de snobism al celor prezenti, probabil, si la Bamboo. In Romania sunt 60 de Ferrari acum si multe cereri inca neonorate.
Iata doar trei exemple care dovedesc ca piata romaneasca este o continua surpriza, mai mult decat placuta, pentru companiile straine. Cand au aparut primele telefoane mobile, aduse cred de Connex, mai marii firmei strambau din nas. Cine poate sa-si permita in Romania sa aiba celular cand nivelul salariilor si standardul de viata sunt atat de jos fata de Europa Occidentala. Era un fel de “hai sa incercam”.
Nici in cele mai frumoase vise nu si-au inchipuit ca vor face atat de mult profit in aceasta tara saraca. Nu conteaza ca multi dintre clienti au restante la intretinere, ca pantofii sunt scalciati. Romanul nu se simte om intre oameni daca nu are celular. Si nu nevoia de el este cel mai puternic argument, ci faptul ca vecinul are unul. Adica “eu sunt mai fraier?”
Prin asa-zisele parcari ale blocurilor de prin Ferentari stau cuminti masini destul de scumpe, oricum mult mai scumpe decat s-ar cuveni dupa casele pe care le ocupa proprietarii lor. Ce e in casa, ce mananca, nu conteaza, imaginea e importanta. Cand se duc in strainatate, in vacante, romanii consuma peste masura, se simt datori parca sa cheltuie, sa arate ca-si pot permite orice.
Este tot timpul o competitie intre frati, veri, vecini, colegi de serviciu: cine are cea mai tare masina, cel mai tare celular, cea mai tare vacanta, cei mai fitosi ochelari de soare. Tara toata pare intr-o competitie dementa a “celui mai tare”. Nebunie intretinuta de presa si emisiuni tembele de televiziune. Ce mai poarta nu stiu care, mama ce Audi Q 7 si-a luat Patruleasa de la Antena! Rusine!, Jojo nu poarta o geanta originala de firma.
Pana si infractorii cu bani au dreptul la un alt tratament. Patronul de la grupul Niro, beat mort, a lovit vreo 4 masini printre care si una a politiei dupa care a fugit. Politistii l-au prins si se rugau de el sa-i insoteasca. Se purtau cu el de parca ar fi fost o floare. De ce? Din simplul motiv ca masina lui era un Bentley. Nu in fiecare zi un Bentley se incurca sa pupe pe bot un amarat de Logan de politie. Nici la televizor nu i-au dat numele, tot din respect fata de omul cu bani.
O exbibare a averii, a lucrurilor, a banilor care atinge forme grotesti. Se vorbeste mult despre bani, sume cu cinci zerouri in euro sunt scoase pe gura lejer, ca si cum am fi in Monte Carlo nu in Romania. Toti vor sa semene cu Gigi Becali, cu Irinel Columbeanu, cu paranoicul Lazarius de la OTV, si el posesor de Lamborghini, ca un ziarist care se respecta. Aceasta nebunie a banilor nu atinge doar pe cei care au, ci si pe cei care n-au, dar se simt datori sa se compare.
Altfel, cateva milioane de romani traiesc intr-un fel sau altul din ajutoare de stat, iar salariul mediu este de numai 534 de dolari canadieni, intr-o tara mult mai scumpa decat Canada. Competitia ii cuprinde ca o boala pe toti.
