Ceea ce era previzibil, dupa meciul al patrulea pe care Canadien il pierduse cu 4-2, a devenit realitate: echipa montrealeza a fost eliminata din competitia pentru castigarea Cupei Stanley, cu scorul general, la meciuri, de 4-1.
Era previzibil, dar nu atat de repede. Suporterii aveau dreptul si toate motivele sa creada daca nu in castigarea seriei, cel putin in prelungirea ei, la sase sau la sapte meciuri.
Toata lumea spera ca jucatorii lui Canadien sa marcheze primii, spre a nu mai juca un hochei de urmarire, ca in celelalte meciuri.
Si, intr-adevar, in meciul al cincilea, jucatorii de la Canadien au marcat primii. Au condus cu 1-0, au fost egalati, au condus apoi cu 2-1 si 3-1, pana in ultimele sase minute ale reprizei a doua. Mai mult de jumatate de meci. Atunci au urmat cadourile lui Price – nu mai putin de trei goluri! – care au dat planul peste cap si au stricat atmosfera de chermeza din tribune. A mai fost o tresarire de orgoliu in repriza a treia, cand Canadien a egalat, dar Flyers a marcat iar. Tot atat de usor ca si mai inainte.
Cu inca un gol inscris in poarta goala, parasita de Price, pentru a lasa loc unui al saselea atacant, Flyers a castigat meciul de calificare cu 6-4.
Eliminarea a fost acceptata cu seninatate de toata lumea. Oricum Canadien a realizat in sezonul acesta ceea ce nimeni nu se gandea ca ar fi posibil. Nu doar calificarea in serii, ci si castigarea primului loc printre cele 16 echipe din conferinta sa.
E de presupus ca la anul, centenar in istoria echipei, toti tinerii lui Canadien, in frunte cu Carey Price, vor fi capabili sa faca din ea o candidata serioasa, ba chiar – de ce nu ? – o favorita la castigarea Cupei Stanley.
