Al doilea text publicat de Gabriel Liiceanu a starnit mai multe reactii decat primul. In special, in lumea politica. In ‘90, ocupati sa preia puterea, actualii reprezentanti ai clasei politice romanesti nu s-au sinchisit sa se ocupe si de Liiceanu, un intelectual de care, presupuneau ei, nu auzise multa lume.
Azi situatia s-a schimbat. Liiceanu este o voce foarte apreciata a societatii civile romanesti, vocea unui intelectual care nu s-a patat cu nimic.
Primul care s-a grabit sa comenteze textul lui Liiceanu a fost fostul presedinte Ion Iliescu. “Asistam la mentinerea lichelelor sau la perpetuarea unora, precum domnul Liiceanu, care continua sa perturbe ordinea din tara. Dar nu vreau sa dau nume. Ati retinut ceea ce am spus. Sunt insa altii mai responsabili decat Liiceanu pentru perturbarea functionarii institutiilor statului, pentru mentinerea unei stari de tensiune in tara.”
Discursul sau ne aminteste de mineriadele pe care fostul sef de stat le-a patronat si in care dezordinea si tensiunea din tara erau “indepartate” cu aplicarea punctuala a batei minerilor pe spatele sau in capul celor care indrazneau sa protesteze.
In ajutorul lui Iliescu, a sarit Nicolae Vacaroiu, fostul sau premier care a spus ca “asa cum hotul striga «Hotii!», am intalnit in viata destule situatii cand licheaua striga «Lichelele!»“
. Daca tot suntem la proverbe, sa observam ca rmai este unul despre cei care devin iritati chiar daca nu-i arata nimeni cu degetul: Se simt cu musca pe caciula!
Liiceanu nu a dat nici un nume in textul sau. Iar la atac au iesit oameni ca Iliescu, Vacaroiu sau culmea cinismului, Ilie Merce, deputatul Partidului Romania Mare. Fost ofiter de securitate, trecut pe care si-l asuma cu mandrie, Merce a fost coordonatorul actiunilor represive impotriva jurnalistilor de la postul de radio Europa Libera. “Eu il cunosc foarte bine pe Liiceanu si stiu ca nu are dreptul moral sa vorbeasca despre astfel de lucruri. Sa-si publice dosarul de Securitate si atunci sa vedem cine este lichea”, a fost reactia fostului securist.
Halucinant, nu? Este insa si semnul unei crize profunde. Aceast tip de reactii arata cum Romania de azi traieste fara un sistem de valori. Presa, controlata de securisti, a avut grija sa promoveze personaje dubioase si sa semene confuzia.
S-a ajuns pana la situatii despre care nu mai stii cum sa le privesti, daca trebuie sa razi sau sa te revolti. Gigi Becali umbla cu sacosa de bani prin targ pentru a-si gasi un candidat la functia de presedinte al Romaniei. Au refuzat oferta pana acum Cristian Tudor Popescu, Emil Hurezeanu si Stelian Tanase. Pe lista se afla insa si actorul Dan Puric, dar si Andrei Plesu, Patapievici sau Liiceanu. “Ii vreau pe toti intelectualii”, afirma senin Becali. In mintea sa, totul e de vanzare.
Si mai trist este ca romanii nu par foarte interesati sa schimbe ceva. Politicienii au indus populatiei o stare de lehamite, asa incat multi dintre romani, cand vine vorba de promisiuni electorale sau de alegeri, le transmit politicienilor replica savuroasa din filmul Senatorul melcilor: fir-ati ai dracui’ cu melcii vostri!.
Un lucru pe care l-a vazut si Gabriel Liiceanu. “Este insuportabila inertia romanilor. Cata vreme traiesti fara sa te mai poti indigna, inseamna ca de fapt ai murit. Cata vreme ma indignez, sunt viu”.
Alte reactii
Lumea nu scapa de lichele niciodata. Dansul se referea la un anumit gen de lichele. Acele lichele care erau privilegiate ale sistemului dinainte de 1989 si care si-au continuat apucaturile si dupa 1989.(Theodor Stolojan)
Un text deosebit din punct de vedere stilistic, dar care nu este nicidecum adresat lichelelor. Nu cred ca au fost sanse mari ca vreuna dintre lichelele definite in acel text sa-l fi citit si cu atat mai putin sa-l fi inteles. Si cu mult mai putin sa dea curs practic indemnurilor lui Gabriel Liiceanu. (C. T. Popescu)