Romanii nu mai reusesc sa-si plateasca la timp creditele contractate la banci. Era doar o chestiune de timp pentru ca aceasta stire alarmanta sa apara pe prima pagina a ziarelor.
Acum cativa ani, cand bancile erau reticente la imprumuturi, situatia era calma. Pusi sa aduca zeci de documente, garantii si garanti, foarte putini reuseau sa convinga bancile. In mod firesc, oamenii plateau corect si la timp ratele. Cand bancile au ridicat restrictiile si au permis romanilor sa se indatoreze cu 70% din veniturile familiale, lucrurile au inceput sa ia o turnura dramatica. Cand costurile cu traiul zilnic -mancare, intretinere la bloc – reprezinta mai mult de 70% din veniturile unei familii medii, este firesc ca nu mai pot plati si creditele angajate. Le-ar trebui 140%!
In toata lumea financiara bancile risca in momentul acordarii creditelor. Practic, exista o marja de pierderi acceptata ce poate sa atinga 10% din totalul creditelor acordate. In Canada, bancile acorda cu mare usurinta credite, dar numai in limita in care contractorii au posibilitatea reala de a le face fata. Este un mod fair-play de a proteja propriile interese, dar si pe cele ale clientilor. O banca serioasa nu are niciodata interes sa-l sugrume financiar pe clientul sau, ci sa-l faca un competitor de cursa lunga. Cand se pacalesc isi asuma pierderea, clientul poate fi declarat falit, nu mai poate contracta credite sau sa detina carti de credit pentru o perioada (6 ani), si atat. Cu exceptia creditului ipotecar, nu exista executare silita pentru credite nerambursate obisnuite.
In Romania, si din acest punct de vedere, este golanie. Bancile ii imbie pe romani sa ia credite fiind sigure ca banii ii vor recupera oricum. Au gasit si metoda gangstereasca de a scoate banii de la clienti. S-au inventat agentii de recuperare cu o functionare bizara. Ele nu urmaresc atat recuperarea creditelor, cat aducerea datornicului cu spatele la zid spre a i se confisca bunurile. Numai anul trecut bancile au vandut acestor agentii imprumuturi neperformante de 121 de milioane de euro.
Agentiile trateaza cu clientul lor prin formula clasica a amenintarii cu procesul. Il avertizeaza in prima faza ca, intr-un anumit termen, trebuie sa plateasca. Daca nu, se deschide proces, iar omul va ajunge la executare silita. Pentru un televizor neplatit, justitia va scoate la vanzare apartamentul omului. In mod suspect, aceste firme au acces rapid la procese si la decizii.
Dramatic este ca romanii trebuie sa se lupte cu >recuperatorii> acestia pradalnici nu pentru cine stie ce afaceri esuate, ci pentru credite de consum adica televizoare, aragaze, frigidere, mobila. Doua treimi dintre credite sunt de consum.
Pentru noi, cei de aici, pare incredibil ca un om poate fi dat in judecata pentru asemenea maruntisuri!
O alta cifra arata clar ca bancile din Romania lucreaza la profit maxim. Numai 2% din portofoliul creditelor sunt declarate neperformante. Altfel zis, bancile fac bani pe spatele bietilor oameni fara aproape nici un risc.
Se vor intampla multe drame in familiile nefericitilor romani care nu-si achita creditele. Dar ei trebuie sa invete ca banul imprumutat nu este banul lor si ca trebuie returnat in conditiile pe care le-au acceptat la primire. Cu cat regulile capitalismului – este adevarat, ciudate – se implanteaza tot mai dominante si in Romania, cu atat apar necazuri mai multe pentru cei care nu le inteleg.
