Acum vreo 40 de ani, un inginer constructor era introdus de un prieten la premierul Quebecului. Inginerul avea o documentatie serioasa si propunea construirea unei autostrazi ingropate care sa strabata Montrealul de la sud la nord.
Premierul si-a pus ochelarii, a citit studiul, si-a chemat consilierii si a aprobat proiectul. S-au daramat sute de case pe toata lungimea bulevardului Decarie.
Locuitorii zonei au protestat vehement impotriva autostrazii. Degeaba, in doi ani totul era gata.
Ati recunoscut, desigur, ca vorbim despre autostrada 15 Decarie. Acest proiect a transformat o zona rezidentiala respectabila intr-un cartier sarac. Ca in toate zonele pe unde trec autostrazile Montrealului. Daca politicienii acelor vremuri ar fi ascultat protestele, intemeiate dealtfel, ale cetatenilor, nu s-ar mai fi construit nimic. Montrealul ar fi fost ca si Bucurestiul zilelor noastre, un oras paralizat de circulatie.
In aceste zile, capitala Romaniei va alege un nou primar. Un om care trebuie sa rezolve, in primul rand, imposibila problema a traficului. Ofertele candidatilor in privinta infrastructurii Capitalei sunt palide. Toti vorbesc de parcari subterane si supraterane, de semafoare inteligente, de un transport in comun eficient. La fiecare 4 ani, se promit aceleasi lucruri, cu o inocenta dezarmanta. Nu se face nimic. Se schimba borduri, se asfalteaza strazi gata asfaltate si, din cand in cand, mai apare cate un pasaj. Unul dintre candidati propune acum, in premiera, o autostrada suspendata. In genul autostrazii 40 de la Montreal, care sa strabata de la nord la sud tot Bucurestiul. Candidatul, nu conteaza despre cine este vorba, n-are nici o documentatie in spate, nici un proiect financiar. A lansat ideea la plezneala! Ceilalti candidati nu l-au intrebat pe ce se bazeaza, dar au declarat la unison ca nu se poate asa ceva, ce-i aia autostrada suspendata?
Presedintele Basescu, cel care declara acum vreo 10 ani ca Romania n-are nevoie de autostrazi, a intarit tabara celor care refuza sa gandeasca mai departe de inaltimea bordurii.
Probabil ca acum vreo 40 de ani, sa construiesti sosele suspendate sau ingropate, parea o idee la fel de nebuneasca.
Dar nebunii acelor timpuri au construit un sistem de transport functional si absolut indispensabil traficului actual. Injurati de multi, au avut curajul sa gandeasca departe, pentru orasul lor, iar viitorul le-a validat deciziile.
In Romania, n-avem oameni nebuni care sa viseze. Avem numai candidati cu picioarele pe pamant, profesionisti care considera, plini de importanta, ca ei sunt singurii care stiu ce-i mai bine pentru bucuresteni. Candidatii sufera de boala nationala numita “nu se poate”, spusa cu atata hotarare, incat oamenii chiar ii cred, si ii voteaza. Iar orasul se sufoca de trafic, transpiratie, injuraturi si poluare.
Din nefericire romanii au noroc sa aleaga numai dintre profesionistii cu picioarele pe pamant propusi de partide. Nici un nebun pe liste care sa vrea sa faca istorie.
Asta-i drama noastra. Oameni mici, proiecte mici. Viitor? Un cuvant necunoscut.
