Nu avusesem un sef bun.. Mi s-a intamplat sa lucrez intr-o echipa de subcontractanti. Tot personalul era nou, inclusiv seful echipei. Echipa era formata din sapte persoane, plus el. Era un tip foarte sigur pe el. Totul a mers bine in prima zi. Dar de a doua zi au inceput problemele: seful nostru nu intelegea prea bine ce aveam de facut si ne dadea dispozitii care se schimbau de la o ora la alta. Nu incepeam bine un lucru, ca trebuia sa ne intrerupem si sa facem altfel. Se ambitiona sa nu ceara lamuriri, asa ca, pana la urma, faceam fiecare cum ne taia capul.
Compania care ne angajase nu a pierdut mult timp ca sa-si dea seama ca treburile nu merg cum ar fi trebuit. Peste o saptamana, contractul a fost desfacut si echipa s-a risipit. Eram totusi fiecare din noi priceputi in meserie dar nu avusesem un sef bun. (Dan V., Brossard)
Am fost de-a dreptul socata… M-am angajat cand am venit in Canada ca vanzatoare intr-un magazin cu marfuri second hand. Am fost incantata de primirea care mi s-a facut de politetea sefei, de amabilitatea colegelor. Nu era o munca usoara fiindca erau multi clienti de toate felurile, cu pretentii diferite si nu totdeauna civilizati. Lume amestecata, cum e in multe parti, aici in Canada. Eram totusi bucuroasa fiindca aveam impresia ca lucram bine si lumea era multumita de mine. Si deaceea am fost de-a dreptul socata cand, intr-o zi, dupa vreo luna, sefa m-a chemat la ea in birou si mi-a spus ca de a doua zi sa nu mai vin la serviciu. Ma concedia.”De ce?” am intrebat-o. “Ai probleme de comunicare”, mi-a spus.
Nu mai era sefa draguta si prietenoasa din urma cu doua zile. Acum era rece si oficiala. Ma dadea afara fara sa-mi fi facut vreodata cea mai mica observatie. (Adriana A., Montreal).
Esti respectat ca om, indiferent de munca pe care o faci Primul job pe care l-am avut in Canada a fost intr-un fast-food. Iar ce m-a frapat prima data, comparativ cu Romania, a fost faptul ca esti respectat ca om chiar daca munca pe care o faci nu pare cine stie ce. Chiar daca pentru tine reprezinta o chestie de supravietuire, pana iti gasesti altceva mai bine platit, patronul stie ca postul respectiv este important pentru afacerea lui. Ni se spunea, fiecaruia, mersi la sfarsitul fiecarei zile de munca, ni se ura seara frumoasa, iar dimineata ne astepta o cafea. Poate am fost norocos la partea cu cafeaua, dar cea cu mersi-ul s-a repetat si la urmatoarele joburi. Si sincer, in cele x plus 1 joburi pe care le-am avut in Romania nu am auzit niciodata un mersi spus de sefii mei.
Alta diferenta importanta este de cum stau sefii cu gura pe tine. Faptul ca esti platit la ora il face pe patron sa te tina tot timpul in priza. Pana acum la mine n-a urlat nimeni, nimeni nu m-a jignit.
Si, poate cea mai importanta, aici sefii muncesc: cand ajungeam, erau acolo si plecau dupa noi.
(Ion M., Montreal).
