Am primit la redactie urmatoarea scrisoare din partea doamnei Clara Arustei, fiica poetului Cezar Ivanescu, scrisoare pe care, cu permisiunea domniei sale, o publicam mai jos.
Buna ziua,
Intamplator, cautand pe Internet date despre Cezar Ivanescu, am gasit si textul dumneavoastra referitor la moartea lui Cezar Ivanescu.
Va pot spune (pentru ca sunt fiica lui) ca eu stiu si am masura exacta a dramei pe care a trait-o Cezar Ivanescu in ultimele luni ale vietii sale. Incepand cu data de 29.02.2008. Cred ca putini oameni de pe planeta aceasta ar fi rezistat. Povara pe care o purta era cea a geniului sau.
Au ramas multe texte, in manuscris, in ultimele luni a scris imens. Din toate aceste randuri rabufneste ca o forta imensa, incomensurabila drama pe care a trait-o, de natura profund christica, dar si revolta fata de nedreptatea care i s-a facut. (“Sa ajungi la varsta mea dupa o viata de martiraj, sa iti arunce o galeata de zoaie in cap, oricine, e cam greu de indurat” – din emisiunea Nasul – Cezar Ivanescu, Radu Moraru, februarie 2008) /…/
Mesajul sau este insa al unui invingator, dincolo de moarte sa cumplita, absurda, de neinteles, inumana, generata de nenumarate culpe medicale.
As dori sa va clarific cateva lucruri in legatura cu scandalul nedrept, inuman, fara probe, doar pe “surse” in care a fost tarat Cezar Ivanescu prin simple cuvinte aruncate asa, intr-o doara, de la Paris, de Mircea Dinescu.
Intr-un mod cumplit moartea sa a inceput atunci cand, expus, la varsta senectutii, unor acuzatii nedrepte si neintemeiate a fost nevoit sa suporte un adevarat atac mediatic in locul recunoasterii binemeritate, atat a valorii sale ca autor, cat si a valorii sale ca model uman, de existenta exemplara.
A fost obligat, la varsta de 66 de ani, sa declare greva foamei, in sala cu oglinzi a USR, doar pentru a obtine o declaratie fara echivoc din partea domnului Nicolae Manolescu cum ca la sediul USR nu a venit niciodata nici macar o instiintare din care sa rezulte ca Cezar Ivanescu ar fi fost chemat spre a-si consulta dosarul la sediul CNSAS.
Cezar Ivanescu a murit fara a primi raspuns, fara a-si vedea dosarul, fara ca vreo institutie a Statului Roman, Democrat, sa-i dea de stire ca ar fi luat nota de petitiile sale. Retoric si inutil, ma intreb daca ar fi primit vreodata vreun raspuns.
Avea pe rol mai multe procese, unul dintre ele impotriva domnului M. Dinescu. Toate aceste lupte i-au mancat timpul, sanatatea, viata.
Cititi ce au declarat presei membrii Colegiului CNSAS in 12 februarie 2008 (N. red.: Jurnalul National, Carmen Vintila si Gabriela Antoniu, Cazul Ivanescu – o nebuloasa pentru CNSAS)
Vi se pare ca in Romania functioneaza statul de drept? A trimis scrisori deschise, cu numar de inregistrare atat domnului N. Manolescu, in calitate de presedinte al USR, cat si domnului Traian Basescu, presedintele Romaniei si garantul respectarii Constitutiei Romaniei. Nu a primit niciun raspuns, nici de la unul, nici de la celalalt. Timpul legal s-a scurs, 30, 45, 60 de zile, Cezar Ivanescu a murit. A murit in conditii inumane, chinuit dupa ce, cu doar cateva zile in urma se intorsese dintr-o vizita triumfala in Albania, tara de origine a mamei sale. Albania, la nivel de stat, demarase organizarea Dosarului de Sustinere pentru Premiul Nobel pentru Literatura al lui Cezar Ivanescu, prin domnul Besnik Mustafaj, fost Ministru de Externe al Albaniei, fost Ambasador UNESCO la Paris, deputat, scriitor si editor al lui Cezar Ivanescu in limba albaneza.
Cezar Ivanescu revine in tara, fericit, cu o multitudine de proiecte, pe 17 aprilie 2008.
Au urmat cele mai negre zile din viata…
Cezar Ivanescu a murit intr-un mod cu totul de neimaginat, ca urmare a unei operatii programate de hemoroizi, operatie efectuata la o clinica particulara din Bacau, clinica Palade. Ceea ce trebuia sa fie un lucru minor, total neinvaziv, s-a transformat din motive inca neelucidate, intr-o drama care nu mai poate fi descrisa in cuvinte.
Nu a murit doar un om. /…/ In cazul lui Cezar Ivanescu a disparut o intreaga galaxie, cu tot ce ar fi insemnat, opera postuma, lupta sa continua, de o viata, cu umbrele comunismului…
V-am trimis aceste informatii in memoria unui om care cu adevarat a luptat pana in ultimele momente ale vietii, care a scris pana in ultima clipa si care a fost nedreptatit pana in ultima secunda a vietii sale…
Cu multumiri,
Clara Arustei
Jeu d’Amour
!deci voi muri – si altii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvatatura,
o voi sfarsi si eu intr-un sfarsit
deci tot cu sufletul la gura,
deci voi muri, – si altii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvatatura,
o voi sfarsi si eu intr-un sfarsit
deci tot cu sufletul la gura!
!de fratii mei lovit lovit cumplit
si-ntampinat cu noua ura,
cu groaza si cu foamea prigonit
te-am purtat, suflete, pe gura,
de fratii mei lovit lovit cumplit
si-ntampinat cu noua ura,
cu groaza si cu foamea prigonit
te-am purtat, suflete, pe gura!
!ca un Copil Batran si fericit
acuma plec spre alta-nvestitura,
acolo unde sant tinut
uimit de Domnul tot cu sufletul la gura,
ca un Copil Batran si fericit
acuma plec spre alta-nvestitura,
acolo unde sant tinut
uimit de Domnul tot cu sufletul la gura!
!deci voi muri, – si altii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvatatura,
ca sa-l saruti apoi la nesfarsit
saruta-mi sufletul pe gura,
deci voi muri, – si altii au murit,
deci nu mi-a fost de-nvatatura,
ca sa-l saruti apoi la nesfarsit
saruta-mi sufletul pe gura!
(Din volumul Efebul de la Marathon, Bucuresti, Minerva, 2000).
