Astia n-au pic de respect fata de valoare!
Eu zic ca sefii de aici nu stiu sa respecte oamenii cu multa experienta din Romania. M-am dus sa ma angajez sa fac distributie de pizza ca sa mai aduc ceva bani in casa. Eu i-am povestit patronului ca sunt professor de matematica, ca am crescut copii care au avut rezultate la olimpiadele internationale, dar arabul nici nu vroia sa ma asculte. S-a uitat la mine ca la tren si mi-a zis in fata ca nu-l intereseaza pe el ce-am facut eu in tara mea. Zice, daca vrei sa livrezi pizza trebuie sa fii rapid si sa nu pierzi un client. Eu vroiam sa-l ajut la computer ca se stricase dar el imi tot repeta ca sunt angajez sa livrez , nu pentru sfaturi. Astia n-au pic de respect fata de valoare.
Vasile, A. Longueuil
Pentru domnul Alexandru I. din Quebec…
….care scrie in numarul trecut al ziarului dumneavoastra ca nu a cunoscut sefi incapabili in Canada. Sa ma intrebe pe mine, ii pot oferi o lista intreaga! O fi in Romania cum o fi, eu am plecat de-acolo acum cinci ani. Dar mi-amintesc ca intre sefi si subalterni exista o relatie omeneasca. Ieseam dupa serviciu la o bere, ne vizitam, nevestele ne erau prietene etc. Aici, nimic.Seful e dictator. Te poate da afara cand vrea el si nimeni nu-i cere socoteala.
P. A. Montreal
Eram o sursa continua de stress pentru el
Buni sau mai putin buni, competenti sau mai putin competenti, importanta sefilor nu trebuie exagerata intr-o echipa, nici mare, nici mica. Seful vrea si el ca oricare salariat sa lucreze fara stress, fara necazuri si conflicte. E foarte important cum esti si tu ca subaltern. Daca nu-ti place ceea ce faci si daca abia astepti sa vina ora de plecare, n-ai sansa sa gasesti un sef bun. Toti or sa ti se para exagerati si carcotasi.
Eu am avut un sef cu care am intrat in conflict pentru simplul motiv ca nu stateam niciodata de vorba cu el. Cred ca i se parea ca sunt cu nasul pe sus. Si la primele greseli pe care le-am facut (lucram intr-un serviciu de contabilitate) m-a pus pe liber. Mi-am dat seama mai tarziu ca eram o sursa de stress pentru el, nu stia de unde sa ma ia.
Dumitru, N., Laval
Preocuparea de a-ti pastra scaunul
In cursurile mele de management, proful ne-a pus la un moment dat urmatoarea intrebare: o intreprindere decide sa va angajeze. Sunteti proaspat director. Care este preocuparea dvs numarul 1? La raspunsurile noastre in care spuneam insufletiti de cresterea productivitatii si despre motivarea personalului, proful dadea a lehamite din mana si spunea: preocuparea ta numarul 1 este sa-ti pastrezi jobul. Asa ca trebuie sa-i intelegem pe sefii. Sunt si ei oameni…
Aurel G, Montreal
