Dezamagirea dupa meciul cu Olanda ne va urmari mult timp de aici inainte.
Principalul cotidian de sport din tara, Gazeta Sporturilor, a redat mai multe pasaje din dialogurile dintre jucatorii de pe teren si antrenorul Piturca, precum si ceva din sfaturile de la pauza. Ele arunca o mare parte din vina necalificarii pe umerii neinspiratului antrenor.
Piturca a gandit asa meciul cu Olanda: tinem de 0-0 pana spre minutul 70 cand trecem la atac si fortam victoria.
Tactica piturchiana este desprinsa din marea gradina a prostiei omenesti. Olanda avea echipa a doua in teren si ne invita la gol. De ce trebuie conservat ipoteticul 0-0 pana la finalul meciului? Nu-i mai logic sa pornesti tare si sa le dai doua goluri ca sa ai ce conserva? Mutu spumega in teren pentru ca Piturca il innebunea cu sarcini defensive. La un moment dat el i-a strigat antrenorului: “nea Piti lasa-ne sa jucam si noi fotbal”. Cred ca Mutu avea dreptate. El este atacant si iubeste golul. Cand ai nevoie de victorie ce sens are conservarea unui rezultat care te trimite acasa.
Incapatanat peste masura, Piturca a continuat tactica dezastruoasa si incearca, cu tupeu de barbugiu, sa ne faca sa credem ca aproape i-a reusit daca Huntelaar nu marca primul gol. Ca si cum totul functiona ireprosabil in echipa, Romania domina autoritar meciul si s-a intamplat piciorul lui Huntelaar.
Antrenorul care ne-a facut de ras trebuie sa-si puna in fiecare seara filmul meciului ca sa realizeze si el ce au vazut toti romanii in fata televizoarelor: Romania nu juca nimic, si din nimic rezultatul nu poate fi decat nimic.
Mult timp am crezut ca Piturca, in secretomania si ifosele lui, ar fi un tip care stie ce face. Declaratia lui la sfarsitul meciului ne lasa fara replica: “Romania a avut rezultate extraordinare”. Acompaniat de alti tutari din apropierea Nationalei care ne spun aceeasi placa ce ne tine in urma de sute de ani: “nu se putea mai mult”. Dar cine decide ce se poate sau nu se poate daca nu incerci? Infailibila echipa a Olandei este batuta mar cateva zile mai tarziu de Rusia, echipa venita la europene mai mult din noroc si din gafa englezilor. Rusii ne-au aratat ca Olanda (prima echipa, nu cea de rezerve cu care am jucat noi) poate fi batuta usor daca ai cap si vrei. Rusii nu au individualitati mai valoroase decat romanii in echipa. Dar Guus Hiding le-a insuflat forta si mentalitate de invingator. Uitati-va pe bancile tehnice ale echipelor: Fatih Terim este vulcan, iar vulcanul turc se revarsa pe teren. Piturca este tot timpul mirat si catranit, de parca a pierdut o mana la barbut.
El nu transmite nimic din energia pozitiva de care au nevoie jucatorii. Transmite stress si nesiguranta. Chipul antrenorului se vede in ochii jucatorilor. Ai nostri par adormiti, fetele sunt cazute, nimic razboinic, nimic ambitios pe fetele lor.
Cu tactica lui Piturca si atitudinea jucatorilor, Romania a pierdut calificarea inainte de a intra pe teren.
Iar cel mai grav este ca nu suntem capabili sa invatam din infrangeri: daca nu ai curaj ca antrenor sa spui ca ai jucat mizerabil, iar tactica ta a fost falimentara nu poti reconstrui nimic.
Victor Piturca se agata de Nationala se crede detinatorul focului sacru si fixeaza el obiective de doi bani, imbolnavind o tara intreaga. Daca tot este sa platim un antrenor sa-l aducem pe unul care vrea mult si ne scoate din frica balcanica ce ne paralizeaza cum scoatem capul in lume.
