Daca am reusit aici, e datorita valorilor spiritua

Citește și

Domnul Vania Atudorei este una dintre personalitatile comunitatii romanesti din Montreal care are un entuziasm intens si durabil precum si o mare diversitate de initiativa in privinta promovarii culturii si imaginii romanilor in Canada si, in general, in lume. Cu o disponibilitate totala, dansul a raspuns la intrebarile de mai jos ale Paginilor Romanesti.(M.G.)

Mircea Gheorghe: Domnule Vania Atudorei, aveti o cariera profesionala exemplara in Canada si in Quebec si o activitate cu totul remarcabila in sanul comunitatii romanesti din Montréal. Ce efort presupune aceasta dubla implicare si cum reusiti sa le duceti la bun sfarsit pe amandoua?

- Publicitate -

Vania Atudorei: Trebuie sa va marturisesc ca pana cand marile Companii farmaceutice din Canada au inceput sa se intereseze de mine si sa imi faca propuneri, au trebuit sa treaca peste 10 ani de munca si de eforturi. Orice inceput e greu dar orice reusita e posibila, cu tenacitate, munca multa, sacrificii si vointa. Secretul ar fi: sa te implici, sa ai initiative, sa doresti, sa fii zgarcit cu timpul tau si sa nu il risipesti inutil cu prietenii sau cu activitati nevalorizante, sa te faci cunoscut in mediul tau profesional, participand la congrese, colocvii, sa publici. Ca profesor, imi pregatesc cursurile noaptea (dorm 5 ore pe noapte si imi este de ajuns) si la sfarsit de saptamana. Nu inseamna ca daca nu ai facut un lucru niciodata nu esti capabil sa il faci si sa il reusesti. Astfel, de exemplu, Universitatea din Guelph mi-a propus sa dau cursuri in Tehnologii alimentare, ceva cu totul inedit pentru mine. La fel a fost cand mi s-a cerut sa merg in Africa pe diferite proiecte si contracte cu ONU si Banca Mondiala, sau cand mi s-a propus postul de director general la compania farmaceutica STERIGEN. Iar cand vreau sa ma relaxez altfel decat prin munca, atunci ma implic social si comunitar prin organizari de spectacole, concerte etc

M.G.: Este un efort care nu este la indemana oricui. Reusiti sa conciliati satisfacator toata aceasta activitate cu viata de familie?

V.A.: La aceasta intrebare raspunsul e foarte simplu: eu sunt celibatar, iar perspectiva unei familii nu este de actualitate. Am avut o familie, dar cand familia te abandoneaza, te ignora si te uita, refugiul cel mai sigur si mai frumos este in viata ta profesionala si in daruirea ta pentru altii care au nevoie de tine si de competentele tale. Familia ta devine munca si comunitatea. Am o buna prietena, Adriana, care ma ajuta mult in activitatile mele, iubind si ea mult muzica si artele, si care e rezistenta deoarece imi suporta hiperactivitatea, si neprevazutul de cativa ani.

- Publicitate -

M.G.: Anul trecut ati fost distins la Bucuresti, de guvernul Romaniei, cu premiul de excelenta pentru servicii aduse Romaniei si imaginii ei in lume…

V.A.: A fost o surpriza si pentru mine. Am primit acest premiu pentru mai multe actiuni dintre care as mentiona: invitarea in Canada a unor ansambluri folclorice din Romania, infratirea dintre colegiul „André Grasset” din Montreal si Liceul de Stiintele Naturii „”Grigore Antipa” din Botosani, organizarea si prezentarea de concerte si spectacole cu artisti romani, participarea la fondarea a doua biserici romanesti ortodoxe in orasul Laval, fondarea Asociatiei Romane din Laval, crearea unei Burse anuale de merit oferite sefului de promotie de la Liceul de Stiintele Naturii „Grigore Antipa” din Botosani, acordarea de premii celor mai talentati elevi ai Liceului de Muzica din Botosani (care a implinit anul trecut 50 de ani de existenta), infratirea orasului Laval cu orasul Botosani.

M.G.:Activitatea dumneavoastra de promovare a culturii romanesti nu se reduce doar la Quebec si nici chiar la Canada. Ati initiat diferite actiuni si in Europa.

V.A.: Este adevarat, asta pentru ca mi-am facut prieteni buni in Franta si in Elvetia. Asa am putut aduce in Elvetia, in turneu, ansamblul folcloric Romanasul al Uni­versitatii Tehnice din Cluj-Napoca, sau studenti in practica de vara, unul dintre ei devenind, peste ani, chiar director general la Rompetrol. In Franta, am adus ansamblul folcloric din Cojusna – Basarabia, am participat, cu prietenii mei elvetieni din cantonul Jura, la actiunea „Opération villages roumains”, am dat conferinte la Muzeul de Arta din Geneva despre mana­stirile medievale din Nordul Moldovei din patrimoniul UNESCO, am facut emisiuni muzica romaneasca la Radio Suisse Romande pe canalul Espace 2, una dintre ele fiind Viata si cantecele Mariei Tanase… Si multe altele.

M.G.: Ati fost sau sunteti si unul dintre principalii organizatori ai festivalului de folclor de la Drummondville

V.A.: Nu sunt organizator, ci colaborator. Este unul dintre cele mai mari si mai frumoase festivaluri de folclor din lume, in fiecare an, in primele 2 saptamani din iulie. Ii sfatuiesc sincer pe toti cei care nu au fost inca acolo sa mearga, macar intr-un week-end, sa vada frumusetea si varietatea traditiilor folclorice din 15- 20 de tari de pe toate continentele lumii. La Drummondville am putut invita ansamblurile Somesul – Napoca din Cluj, Timisul, din Timisoara, Caruta si Craitele din Chisinau. Problema acum este ca pentru participare, un ansamblu folcloric trebuie sa aiba o orchestra buna si dansatori, si sa trimita, in prealabil, materiale pentru vizionare de buna calitate, DVD-uri, inregistrari, ceea ce pare dificil pentru participantii din Romania. In plus, artistii trebuie sa isi platesca biletul de avion, organizatorii asigurand aici restul (masa, casa, deplasari in interirorul Canadei).

M.G.: Cum colaborati cu organismele canadiene sau quebecheze? Sunt ele receptive la mesajul dumneavoastra de deschidere multiculturala?

V.A.: Sa stiti ca nu am fost niciodata refuzat atunci cand am solicitat colaborarea din partea guvernului Canadei, a guvernului Quebecului sau a Primariei din Laval. Mi-au trimis acasa, prin Posta, materiale, drapele, insigne, brosuri, afise, carti, DVD-uri, discuri, etc. fiind si ei multumiti si mandri ca in Romania se va organiza o Expozitie despre Canada. Este dovada ca trebuie sa ai initiativa, sa ii contactezi, sa le intinzi mana, sa ii soliciti. Eu am adus in comunitatea romana chiar si un trib de indieni – Abenaki din Odanak – cu un spectacol de cantece si dansuri, si artisti portughezi, si un ansamblu folcloric sârb din Sherbrooke… Ce sansa avem sa traim intr-un loc in care se afla toata Planeta!

Am tradus cateva dintre cele mai frumoase poezii ale unor mari poeti din Quebec – Emile Nelligan, Albert Lozeau – si le-am publicat la Iasi in revista Cronica. Canadienii sunt receptivi daca ii soliciti si daca stii cum sa o faci, sa fii diplomat si convingator.

M.G.: Dar cu organismele din Romania, in general, si cu comunitatea romaneasca de aici, in special ?

V.A.: Din Romania, am avut o mare receptivitate la Liceul de Stiintele Naturii, la Primaria orasului Botosani, la Muzeul Judetean… Cu comunitatea romaneasca de aici, e mai greu, exista o tendinta de divizare in clanuri si bisericute, fiecare cu >parohia>, cu prietenii si cu interesele lui. De aceea, de exemplu, nu avem nici macar o Asociatie a Romanilor din Montreal. E imposibil. Dezbinarea a venit si de la unele biserici cu preoti autoritari si cu consilii private care nu permiteau enoriasilor sa frecventeze si alte biserici sau comunitati, Mai rau ca sectele… Trecutul unor asociatii sau comunitati de aici nu este pres glorios si nu constitue un bun exemplu, aceste asociatii fiind, de multe ori, aservite unor interese personale .

M.G.: Ati avut numeroase contacte cu oficialitati din Romania. Cum se vede din Romania diaspora romaneasca canadiana?

V.A.: Noi, romanii din Canada, suntem o comunitate mai putin cunoscuta in Romania in raport cu comunitati din alte tari, de exemplu din Europa sau din S.U.A Suntem si la mare distanta, si mai putin numerosi decat cei din S.U.A. Astfel, in Romania nu stie nimeni de celebrul nostru tenor Corneliu Montano, dar stiu toti de Costel Busu­ioc. De aceea, am contactat Radio Romania si TVR sa faca emisiuni cu Corneliu. El va fi invitat si de Orchestra Filarmonicii din Botosani pentru doua Concerte de Anul Nou, si pentru inregistrarea unui disc de colinde de Craciun.

M.G.: Mai exista stereotipuri care avantajeaza sau, dimpotriva, dezavantajeaza in tara, in mod nemeritat imaginea diasporei romanesti?

V.A.: Din pacate, mai exista. Deoarece in diaspora noastra nu exista doar oameni de calitate. Daca am fi fost uniti si nu orgoliosi, aveam si noi un Institut Cultural Roman, asa cum au romanii din alte tari, aveam si noi un Festival anual asa cum au grecii, de exemplu, la Laval si la Montreal, ne faceam simtita prezenta mai mult in Romania, nu numai in concediu la rude si la mare. Dar nu suntem nici mai buni si nici mai rai ca altii. Eu tin mult ca in Romania sa se stie ca, aici in Canada, exista o diaspora de buna calitate ce iubeste Romania si are mereu bratele deschise catre patria mama si care, mai ales, nu uita niciodata de unde a plecat. In ce ma priveste, daca am reusit aici, e datorita instructiei si educatiei de care am avut parte in Romania, datorita va­lorilor spirituale si morale romanesti.

M.G.: Ce proiecte aveti pentru viitorul apropiat?

V.A.: Sa ma lupt pentru abolirea vizelor pentru romanii care doresc sa vina in Canada (in acest sens, am si contactat deputatii federali din Laval); sa organizez un Festival intitulat „Gala artistilor romani din Canada” in fiecare toamna, la Montreal sau la Laval, cu premii, la care sa avem, ca invitat de onoare, si un artist din Romania. In toamna, voi merge din nou la Botosani, deoarece am creat acolo un concurs pentru tinerele talente de la Liceul de Muzica intitulat „Concursul de interpretare muzicala Mioara Cortez’’. Eu am o colectie de peste 2000 casete si discuri de muzica pe care o voi dona Liceului sa fie inceputul unei fonoteci de care sa profite elevii si profesorii de acolo.

M.G.:Admitand ca cineva ar voi sa se implice in actiuni asemanatoare cu ale dumneavoastra, care ar fi cel dintai sfat pe care i l-ati da ? Cu ce ar trebui sa inceapa?

V.A. Mai intai de toate, sa fie autonom, realizat profesional, caci atunci cand ai griji materiale, nu iti arde de altruism. Apoi sa fie pasionat, perseverent, generos, sa iubeasca sincer Romania si sa fie dezinteresat personal si material. Fara pasiune nu se poate realiza nimic. Imi amintesc de un episod cu Maria Tanase. Venea intr-o seara de la Teatrul C. Tanase unde lucra, intr-o birja cu colegul ei H. Nicolaide, si ii povestea ca e multumita ca a luat salariul, ca vine iarna si nu are nici lemne si nici palton. Birjarul, Ion, s-a apucat si el sa povesteasca ca nu are fân pentru cal si nici mancare si haine pentru copii. Atunci Maria Tanase a deshis poseta a luat toti banii si i-a dat lui Ion spunindu-i: ,,Ia-i tu Ioane ca ai mai multa nevoie de ei.” Nicolaide s-a uitat la ea si i-a zis: “Esti nebuna, Marie ? Pai tu ce o sa faci la iarna ?” Si Maria i-a spus: “ Bai, tu nu stii ce e aia sa il faci pe un om fericit ! Eu numai din asta traiesc.”.

Sa stiti ca aceste ultime doua fraze ale Mariei Tanase sunt pentru mine un crez.

M.G.: Va multumesc, domnule Vania Atudorei si va doresc mult succes in continuare.

- Publicitate -
- Publicitate -

Ultimele articole

Simona Halep, în semifinalele turneului de la Wimbledon

Simona Halep s-a calificat în semifinalele turneului de Mare Şlem de la Wimbledon, miercuri, după ce a învins-o pe...
- Publicitate -
- Publicitate -

Articole similare

- Publicitate -