Nu stiu daca ati observat, dar de cate ori guvernele din Romania sunt slabe (a se citi au probleme de credibilitate pe plan intern si extern, sunt impopulare) apare brusc in discutie problema imaginii Romaniei in lume. Care imagine trebuie pastrata pura, fara ca nimeni sa defineasca acest termen.
Ultimul scandal legat de imaginea Romaniei in lume se consuma aproape de noi, la Centrul Cultural Romanesc de la New York. Aici este organizata o expozitie de arta, sub denumirea generica de Freedom for Lazy People. Este o expozitie de street art (mai exact, graffiti), asa ca inimile sensibile care se asteapta sa gaseasca inauntru peisaje, portrete sau naturi moarte sunt rugate sa se abtina.
Presa americana a primit expozitia cu articole laudative. Au scris despre ea ziare ca New York Times, New York Magazine sau Los Angeles Times.
Singurii care s-au oripilat au fost ziaristii de la publicatia de limba romana New York Magazin. Acestia s-au aratat indignati de mai multe lucruri. Primul, ca numele celor trei artisi nu au rezonante romanesti. Pentru ca ei se numesc Linda Barkasz, Laurentiu Alexandrescu si Marwan Anbaki. Ironic, reprosurile la adresa numelor putin romanesti ale artistilor au fost facute de un ziarist care se numeste John.
Iata ce scrie New York Magazin: „de altfel, nume precum Nuclear Fairy, IRLO si Omar nici pe departe nu suna a fi traditionale românesti. Astfel, sala de expunere a fost maltratata si torturata sârguincios de catre cei adusi special din România, cu siguranta, pe cheltuielile statului roman. Mâzgaliturile din zonele cele mai rau famate de prin Bronx si Brooklyn au invadat spatiul, împingându-l într-o totala stare de plâns. Atmosfera se îmbâcseste, populata de figuri sinistre ale caror portiuni intime sunt puternic scoase in evidenta”. Sau, un alt citat: “Expozitia NU ne face cinste noua, românilor, si nici artei sau culturii noastre. Cu atât mai mult, ea nu va contribui niciodata la schimbarea imaginii României în bine. Imi amintesc cu placere cum, în anii trecuti, ICR-NY organiza evenimente de o înalta tinuta, expunând adevarati pictori contemporani romani. Vizitatorii veneau într-un mare numar, te simteai mândru si patruns de puternice vibratii interioare, privind capodoperele conationalilor”.
Presa din Romania sare pe subiect, in stilul ei caracteristic, adica fara nici cea mai mica documentare. Acuzatii de pornografie, antisemitism si fascism sunt lansate cu usurinta. Se cere capul directorului de la ICR-New York, Corina Suteu, si capul directorului de la ICR Romania, Horia Roman Patapievici.
Iata insa ce zice presa americana despre eveniment: “New York is lucky to have three artists from this former East Block country visiting to paint the walls of the Romanian cultural institute” (pe woostercollective.com, unul dintre cele mai celebre site-uri web dedicate fenomenului street art).
“Romanian Graffiti Artists Make Murray Hill Even More Fabulous. The RCI flew in three early-twenties graffiti artists and cover the gallery walls in brightly colored religious icons, serpents, spies, manimals, slogans, and symbols”, scrie New York Magazine.
Sa fim intelesi: arta contemporana poate sa ne placa sau nu. Este optiunea fiecaruia dintre noi. Dar asta nu inseamna ca ea nu are publicul ei sau ca ea nu ar avea nicio valoare.
Oripilati de vederea unor falusuri si de o zvastica inscriptionata pe pulpa unui ponei roz din plastic, romani verzi de la New York Magazin au sesizat si politia, care s-a dus si nu a constatat nimic periculos sau ilegal in expozitia de la ICR. Cei de la New York Magazin fac doua greseli fundamentale: pun semnul echivalentei intre ceea ce le place lor si valoare si cred ca arta trebuie sa fie frumoasa. Or, nimeni nu a zis asa ceva.
Pana una-alta, astfel de expozitii fac mai mult bine Romaniei decat deplasarile din trecut ale zecilor de calusari si gratarele cu mititei care ne cantonau in periferiile culturii si ne creau o imagine arhaica. Mai ales la New York, un oras recunoscut pentru arta de avangarda pe care o promoveaza.
