Precum multi altii, locuiesc intr-o provincie socialista. Desi putini se gandesc ca vor gasi socialism in America de Nord, provincia Quebec este un astfel de exemplu. Cu defecte pe ici si colo, Quebecul reuneste totusi visul american si burghezia europeana, intr-un cocktail elegant. Pentru americanul de rand (creatura greu de definit, de altfel), o vizita in Quebec este, intr-un fel, o vizita in Europa. Sistemul social incearca sa acopere, cu succes as zice eu, nevoile multora. De fapt, incearca sa acopere nevoile tuturor. Guvernul vrea sa asigure ingrijire medicala gratuita pentru fiecare cetatean, sa promoveze un stil de viata sanatos etc.
Un american care viziteaza Montreal va fi foarte uimit sa afle ca asigurarea medicala e universala, iar cheltuielile scolare sunt deductibile, ba chiar sprijinite pentru cei care nu si le pot permite. Fireste, exista si la sud de granita diverse programe de suport, dar de obicei nu atat de bune. Si totusi, cred ca un locuitor al “land of the free, home of the brave” are parte de mai mult socialism decat crede. Hai sa vedem de ce.
Pe perioada verii ma aflu in Redmond, Washington, timp de 10 saptamani, intr-un stagiu la Microsoft, ca software developer. Pentru a veni aici am trecut prin trei interviuri, am completat acte peste acte si am avut de rezolvat tot felul de ite administrative. Suna cunoscuta povestea? Ma trezesc in fiecare zi la ora 8:10 pentru a ajunge in jur de 9 :30 la birou. Merg in jur de 5 minute printr-o padurice pana la prima cladire din campus. De acolo, iau o naveta a firmei pana la cladirea in care lucrez.
Nu exista nici o regula privind orarul, poti veni oricand, noapte sau zi, pe vreme buna sau furtuna, iarna sau vara… intelegeti voi. Singura conditie este sa fii prezent(a) la anumite intalniri. Nu se intreaba nimeni de ce vii la serviciu in pantaloni scurti sau costum (OK, daca nu esti in management, s-ar putea sa se intrebe de ce vii in costum, si vice-versa). Usile birourilor sunt intotdeauna deschise, chiar si in timpul noptii (accesul in cladire este insa permis numai angajatilor pe baza unor cititoare de carduri). Oricand (in limita bunului simt) poti intra in vorba cu oricine.
Apropos de manageri, nu am intalnit inca niciun manager, chiar dintre cei din nivelurile foarte rarefiate ale atmosferei, care sa discute cu noi altfel decat cu respect (reciproc). Steve Ballmer insusi si-a facut timp cateva ore pentru a discuta cu stagiarii. Gratie numarului de angajati, firma isi permite sa negocieze preturi speciale (pe care apoi le acopera integral) la unul din cele mai bune cluburi de sanatate din regiune. In mod evident, nu pot divulga niciun detaliu precis despre asigurarea medicala, dar nu stiu daca am mentionat ca incerc sa fac o paralela cu socialismul din Quebec…
Microsoft is evil. Asta credeam cand eram in liceu, si asta cred multi din afara firmei. Nu sunt totalspalat pe creier, stiu ca exista anumite practici ale companiei care nu sunt total corecte (printre altele, ar fi poate o idee buna sa amintim ca Bill Gates se intampla sa fie cel mai mare donator pentru cauze umanitare din lume). Am totusi o intrebare, pentru oricine afirma asta: cine anume e evil? Inteleg ca deciziile sunt luate la nivel inalt si ele sunt atacate de multi. Vino insa intr-o vizita in campus. O sa descoperi ca vecinul meu de coridor e un tip super de treaba, are familie si tot tacamul. In linii mari, cam asta e povestea oricarui angajat pe care il vei intalni: cu bune si rele, e un om ca si tine. Vine dimineata la serviciu, incearca sa isi faca treaba cat mai bine, ia pranzul, rade si plange ca oricine altcineva. Apropos de angajati, inca nu am intalnit unul care sa nu ma convinga, din doua cuvinte, ca isi merita salariul. Oameni inteligenti, cat se poate de competenti in ceea ce fac. Colegi de treaba, simpatici, cu pasiunile, dramele si bucuriile lor.
Exista tot felul de evenimente organizate de companie (aceeasi abstracta companie) pentru angajati. De multe ori, seamana foarte mult cu un festival de jazz dintr-un oras al carui nume nu mi-l amintesc…
Cireasa de pe tort ar fi, poate, faptul ca pentru un eveniment exclusiv pentru rezidenti (21 de autocare, in jur de 1.000 de suflete), am avut escorta de la politie si au oprit pentru noi circulatia pe tot traseul, inclusiv pe autostrada. Fun-fun-fun! Intentia originala era sa aduc un mic omagiu sistemului din Quebec si sa arat ca, de fapt, socialism exista si in Statele Unite. Se pare ca am adus mai mult un omagiu firmei la care sunt stagiar. Oh, well. Nu am mai scris de ceva vreme, asa ca s-ar putea sa nu fie clar. Microsoft are, din punctul meu de vedere, puternice influente socialiste (din cele bune) in organizarea interna. In general, firmele mari din Statele Unite construiesc un mic ecosistem intern pe aceleasi linii.
Socialism in America? Se poate, si asta nu doar in Quebec!
