Iosif Constantin Dragan – sau arta de a fi cameleo

Iosif Constantin Dragan, unul dintre cei mai bogati ro­mani, a incetat din viata pe 21 august 2008, in Spania, la Palma de Mallorca, la varsta de 91 de ani.

In sens figurat, ne spune dictionarul limbii romane, >cameleon” este o >persoana care-si schimba purtarea si convingerile dupa împrejurari”.

Sa nu ne luam dupa sensul peiorativ, atribuit de regula cameleonului pentru motivul ca, in sens propriu, el fiind o reptila, sugereaza oportunismul si lipsa de principii. Caci, atentie! Ca­me­leonul este o reptila arboricola. Asta inseamna ca locul unde se taraste, confundat cu trunchiul viguros de care se lipeste, se afla undeva deasupra noastra. Si, daca nu-l putem admira privindu-l de jos, nu-l putem nici dispretui privindu-l de sus.

Un asemenea cameleon, schim­bandu-si infatisarea dupa istoria instabila a timpului sau, a fost miliardarul Iosif Constantin Dragan. A fost legionar, dar si antonescian, pro comunist, dar si capitalist intreprinzator, istoric diletant si agresiv, dar si mecena cultural, patriot, antisemit si nationalist, dar si paneuropean avant la lettre. Din simpla insiruire a atributelor sub care s-a facut cunoscut – fie in Romania natala, fie in tara de adoptie, Italia, fie pretutindeni in Europa – se intrevede dificultatea de a da despre miliardarul disparut la o varsta vene­rabila o judecata de valoare neta si univoca.

Nascut la 20 iulie 1917 la Lugoj, ca fiu al tabacarului Stefan Dragan, Iosif Constantin Dragan a absolvit Facultatea de drept la Bucuresti, in 1938. Era vremea cand Europa se zbatea, nesigura, intre doi poli: pe de o parte polul stangii, avand ca varf de lance Rusia bolsevica, si pe de alta, mult mai persuasiv, polul dreptei, cu regimul national-socialist al lui Hitler si cu fascismul italian.

Iosif Constantin Dragan se lasa in voia valului si devine, ca multi dintre colegii sai studenti, un simpatizant al ideilor Garzii de Fier. Este prima adaptare cameleonica la mediu.

A doua debuteaza in 1940 cand, stabilit in Italia, obtine o noua licenta, plus un doctorat in drept si intra in afaceri ca importator de petrol romanesc pentru Italia fascista. Dupa infrangerea nazismului si fascismului, Iosif Constantin Dragan >uita” de simpatiile sale interbelice si ajunge un businessman extrem de prosper. Com­pania lui de distribuire de gaz, infiintata in 1948, devine multinationala si-l face, spre sfarsitul vietii, mi­liardar. Nu mai e vreme de politica activa si, in paralel cu afacerile, se lanseaza in mecenat cultural.

Fundatiile si editurile pe care le intemeiaza, istoria pe care incepe s-o scrie – el sau altii platiti de el, dar sub numele lui – estompeaza culoarea verde, legionara a epiderm­ei sale ideologice din tinerete. El este acum un iubi­tor de tara care promoveaza in Europa valorile civiliza­tiei romanesti si un spirit european, cu viziunea unei Europe unite prin cultu­ra. Iar cand traditiona­lismul sau se intalneste cu adoratia populista si diversionista a lui Ceausescu fata de un trecut mitic si ideali­zat, ideile lui I.C. Dragan incep sa se coloreze in rosul comunist. Este perioada in care militeaza pentru protocronismul atat de drag regimului totalitar de la Bu­curesti, pentru teorii istorice >tracice”, considerate de istoricii calificati drept elucubratii, si pentru reabilitarea lui Antonescu, cel care a reprimat Garda de Fier, simpatizata in tinerete.

Dupa caderea comunismului, I.C. Dragan se indreapta iar spre nationalismul extremist, ca sustinator si sponsor al Romaniei Mari, revista lui C. V. Tudor. Fondeaza o universitate, finanteaza monumente culturale, proiecteaza mari investitii. Moartea il gaseste dornic sa se piarda in pamantul tarii natale: murind in Spania, dupa ce petrecuse trei sferturi din viata in Italia, Iosif Constantin Dragan a vrut sa fie inmormantat in Romania, in orasul copilariei sale, Lugoj.

Omul acesta care s-a intors tarziu in tarana alor sai nu a fost simplu si dintr-o bucata. A fost schimbator ca istoria pe care a traversat-o timp de aproape un secol.