La scurt timp dupa venirea sa la putere, premierul Harper anunta intrarea intr-o noua era electorala, cu organizarea de alegeri la data fixa, din patru in patru ani. A dat chiar si o lege in acest sens. Si totusi, peste mai putin de un an si jumatate, guvernul conservator declanseaza alegeri anticipate, aruncand Canada intr-o a treia campanie electorala in ultimii patru ani. Cam mult – si pentru canadieni, si pentru bugetul partidelor.
Legea a putut fi ocolita gratie articolului 1. Acesta da guvernatorului general dreptul sa dizolve Parlamentul “cand considera el ca este oportun”. Cu alte cuvinte, Stephen Harper – si oricare prim-ministru al unui guvern minoritar, in locul lui – poate accede la alegeri anticipate, chiar daca nu exista un vot de neincredere in guvern din partea opozitiei majoritare. Caci legea nu-i interzice sa-l convinga pe guvernatorul general de >oportunitatea” alegerilor.
Conservatorii fac un calcul simplu
Hotararea conservatorilor de a chema lumea la urne inainte de vreme este motivata de conjunctura deocamdata favorabila lor. Majoritatea covarsitoare a sondajelor de la inceputul anului si pana acum le dau un avans asupra liberalilor de 8 pana la 18 puncte.
Un sondaj din 6 septembrie, realizat de Segma Unimarketing indica si posibilitatea unui guvern conservator majoritar, cu 183 de locuri in Parlament, fata de numai 62 ale liberalilor, 15 al NDP-ului si 46 ale BQ. Putinele sondaje favorabile liberalilor nu le dau acestora un avans real care sa depaseasca pragul de eroare de 3,1%.
Or situatia aceasta risca sa dispara pana in 2009, la 19 octombrie, cand ar fi trebuit tinute alegerile. Pe de o parte, Canada se afla sub amenintarea imediata a unei recesiuni economice, iar pe de alta, principalul adversar, partidul liberal, se afla inca intr-o faza de cautare si consolidare, dupa retragerea din viata politica a doi lideri importanti, Jean Chretien si Paul Martin.
Moment greu pentru liberali si ambitii mari pentru NDP
Lucrurile se pot ameliora in tabara liberalilor, intr-un an de zile. Dar, deocamdata, Stephane Dion nu este un lider incontestabil si nici imaginea lui in masa electoratului nu este deloc datatoare de incredere pentru liberali. Seful lor vine in preferinta electoratului abia pe locul trei ca prim-ministru, dupa Stephen Harper si chiar Jack Layton.
Acesta din urma, politician de cursa lunga, abil si cu multa experienta, a sesizat o tendinta usor incurajatoare, pe care vrea s-o exploateze. Spre deosebire de alegerile din trecut, partidul sau, NDP, cocheteaza acum si el cu ideea de a deveni partid de guvernamant. „Daca Stephen Harper a renuntat la functia de prim-ministru, sunt gata s-o preiau eu”, a declarat Jack Layton la prima conferinta de presa organizata de partide dupa declansarea campaniei electorale.
Dar sondajele prevad pentru NDP, in cel mai bun caz, 29 de deputati, adica tot atatia ca la ultimele alegeri din 2006.
Blocul vrea sa-si pastreze pozitia
BQ-ul lui Gilles Duceppe se afla in lupta directa cu conservatorii, intr-o chestiune fundamentala de identitate. Conservatorii incearca sa convinga alegatorii quebechezi ca interesele lor sunt mai bine aparate de ei, ca partid guvernamental, decat de Bloc. Blocul Quebechez ar fi inutil la Ottawa. Conservatorii invoca declararea natiunii quebecheze ca o natiune distincta in Canada, precum si alte initiative favorabile Quebecului.
La toate acestea, Duceppe raspunde ca ele n-ar fi fost posibile daca n-ar fi existat BQ-ul ca forta de presiune in Parlament, pentru promovarea drepturilor quebechezilor. Asa ca prezenta lui la Ottawa este nu doar utila, ci chiar absolut necesara, mai ales in conditiile unei guvernari conservatoare, care n-ar avea scrupule sa revina la o politica rigida fata de Quebec.
Previziunile ultimelor sondaje indica pentru Blocul Quebechez obtinerea a 41-46 de locuri in Parlament, fata de 51, in 2006. Dintre neglijatii alegerilor viitoare face parte Partidul Verde, ecologist, condus de Elisabeth May, care a fost invitata abia in ultima clipa sa ia parte la dezbaterile sefilor. Partidul sau era considerat ca un fel de anexa a Partidului Liberal.