Am intrat intr-un butic din Berceni sa cumpar tigari. O dugheana, mai bine zis. Omul, foarte respectuos, mi-a dat tigarile si bonul de casa, scos din micuta imprimanta. Dau sa plec, dar vanzatorul sare dupa mine sa iau bonul. Ii zic ca este in regula, nu-mi trebuie chitanta. El insista: “Nu, nu, trebuie sa luati bonul, trebuie sa iesiti cu el din magazin”. Ma mira insistenta lui, mai ales ca-si facuse datoria, a scos bon, vanzarea a fost inregistrata si mi-a dat chitanta. Isi facuse treaba, dupa parerea mea. Nu vedeam de ce trebuie sa ma si oblige sa plec cu bonul acasa.
Vanzatorul avea insa fata inspaimantata de posibilitatea ca eu sa plec fara peticul de hartie. Vazandu-ma atat de nedumerit, mi-a zis ca saptamana trecuta platise 22 de milioane amenda pentru ca Garda Financiara a stat la iesirea din dugheana si clientii nu aveau bonul la ei, desi vanzatorul facuse totul corect. M-am executat si, ca sa nu-i fac omului probleme, am plecat cu bonul.
Am ajuns la mare, la 2 Mai – Vama Veche, singurele locuri de pe Litoral unde imi pare ca poti respira de fite, smecheri si manele. Am niste prieteni aici care detin un mic magazin, un fel de depanneur, cum il stim cu totii. Proprietarul mi-a povestit ca in acest an a dat spaga 120 de milioane de lei vechi (aproximativ 5.000$ canadieni) inspectorilor de tot felul care le trec pragul. Omul imi spune ca la el in magazin totul este corect. Il intreb de ce mai da spaga daca totul este facut conform legii. Zice ca este imposibil sa nu-ti gaseasca ceva. De exemplu, este suficient ca pe o singura cutie de lapte sa lipseasca pretul si iei 12 milioane pentru ca, chipurile, ai ascuns pretul. Nu conteaza ca celelalte 10 cutii din frigider au pretul pe ele. Si sunt zeci de cazuri in care te pot prinde in offside.
De fapt, inspectorii nu vin la magazin preocupati sa reprezinte interesele consumatorilor, ci pentru spaga. Este o presiune la care nu poti rezista. Te calca azi si iti dau amenda, nu le dai spaga, vin si maine, pana cedezi. Cand lucrurile se intampla intr-un sat cum este 2 Mai, e clar ca cedezi nervos si dai banul ca sa scapi de ei. Cica acesti asa-zisi functionari de stat de la control fac averi de la micii intreprinzatori, cum este amicul meu, si nu de la cei mari, care pot avea alte intrari, mai sus.
Cand imi povesteste despre spaga data, amicul meu se tensioneaza, ochii ii sclipesc de ura si realizez ca, pentru el, statul nu este un partener loial de afaceri caruia ii plateste impozitele, intr-un sistem menit sa-l incurajeze. Pentru el statul este un mare hot, un spagar, o structura careia trebuie sa-i platesti taxa de protectie, un mafiot altfel spus. Vorbesc de stat asa cum este el reprezentat de functionarii sai.
Ii inteleg ura pentru tot ce inseamna autoritate. Pentru el, statul intruchipat de functionarii spagari este un monstru care-i ia de la gura copiilor. A incercat acum doi ani sa faca plangere la Bucuresti impotriva hartuirii la care este supus de catre inspectori. Sefii de la centru l-au sfatuit sa-si tina ciocul mic, pentru ca tot cu ei va trai si in continuare.
Amicul meu se descurca rezonabil, dar tot il bate gandul sa plece din Romania. “Nu mai rezist, nu mai suport mafiotii astia”. Probabil ca nu va pleca niciodata si va ramane sa lupte cu spaga. Pana acum, intreprinzatorul nostru este invins de statul roman.
Cu cat sunt mai multi cetateni invinsi de statul in care traiesc, cu atat tara este mai bolnava. Sa dai taxa de protectie statului, asta imi pare o oroare!
