Cu vreo 15 ani in urma mi s-a intamplat ceea ce credeam ca li se intampla doar altora: am fost pacalit cu cateva sute de franci francezi de smenarii care-si faceau veacul pe langa casele de schimb valutar. Desi eram avizat ca nu trebuie sa schimbi bani altundeva decat la casele de schimb valutar, m-am lasat purtat de dorinta de a scoate mai multi lei pentru francii mei francezi si am zis “da” unui vlajgan (brunet), care imi flutura manunchiul de lei pe sub nas.
Mi-am luat insa toate masurile de precautie: am tinut strans de sutele mele colorate, de parca de ele atarna intreaga mea existenta (si chiar atarna, intr-un fel; eram student, iar banii fusesera munciti din greu la “vendanges”, in Franta), m-am uitat cu muuulta suspiciune in stanga si-n dreapta, ca sa ma asigur ca nimeni nu sta pregatit sa tabere pe mine, am luat banii valutistului intai si i-am numarat cu atentie.
Cand sa-i dau francii in schimbul leilor, brunetul se impinge in mine si striga “politia”, luandu-si in acelasi timp banii inapoi. In secunda urmatoare, imi intinde banii din nou si-mi cere sa facem schimbul. Ii dau francii, iau leii si ma indepartez, cu mana stransa in buzunar pe pachetul de bani abia primiti.
Cateva minute mai tarziu, mi-am dat seama ca luasem teapa: smenarul avusese timp sa schimbe pachetul de bani numarati de mine cu altul, in care doar primele si ultimele bancnote erau bune, iar restul era hartie de ziar. M-am intors la locul faptei, dar omul meu disparuse ca-n ceata. La politie nu puteam sa merg, fiindca era ilegal sa schimbi bani in strada.
Mi-am amintit de intamplarea de demult, fiindca am crezut ca vremea smenarilor a disparut. Intr-adevar, nu mai vezi “valutisti” prin fata caselor de schimb sau prin hoteluri. Smenarii s-au mutat acum in interiorul caselor de schimb.
Zilele trecute, am fost martorul unei scene triste, care ar putea sa se intample si parintilor sau rudelor dumneavoastra din tara. Eram pe Calea Dorobanti, in cautarea unei case de schimb valutar. In apropiere de intersectia cu Stefan cel Mare sunt multe, iar locul este cunoscut ca fiind unul in care poti sa-ti schimbi banii fara probleme, la un curs bun. Am observat insa diferente de curs valutar destul de mari intre case aflate la cateva zeci de metri distanta. Ma opresc in fata uneia si astept la rand.
In fata mea, doi batranei, sot si sotie, completau o hartie si se uitau nedumeriti unul la altul. Vazand ca dureaza, imi fac loc pe langa ei si-l intreb pe omul de la casa care este cursul valutar. Imi da un raspuns din care nu am inteles nimic. Il mai intreb o data si ciulesc urechea, sa aud bine ce spune. Acelasi raspuns, care nu semana deloc cu ce vedeam eu pe afisele mari de la intrare.
Il intreb atunci direct daca ofera intr-adevar 3,6655 de lei pe un euro, cum era scris pe afis. Atunci, omul de la ghiseu, putin jenat, mi s-a parut mie, imi spune ca acela este cursul pentru cecuri de calatorie si ca cel pentru cash este afisat mai jos. Intr-adevar, la baza afisului, mult mai mic decat cursul “pentru cecurile de calatorie”, statea scris cursul practicat de agentie pentru bani gheata, adica pentru instrumentul de plata cu care marea majoritate a oamenilor se prezinta la ghiseu: 3,0655 lei pentru un euro.
In acel moment, a izbucnit si doamna care, cu voce trista, imi spune ca au fost pacaliti “cu cateva milioane de lei”. Hartia pe care o completau era, am vazut atunci, o cerere de returnare a banilor, ce urma a fi aprobata, la Sfantul asteapta, de patron.
Inainte sa plec, le-am spus oamenilor sa cheme politia, fiindca gasesc ca asta este o hotie. Individul de dupa ghiseu imi arata atunci, cu degetul, un afis minuscul, lipit pe geam, prin care clientii erau anuntati ca “aceasta agentie practica doua cursuri valutare”. Erau, asadar, acoperiti legal.
Nu stiu ce spune legea in domeniu si ce ar putea sa faca politia pentru un client astfel pacalit de cele doua cursuri valutare. Diferenta este enorma, 60 de bani la fiecare euro. La o suta, inseamna 60 de lei, adica aproape 20 de euro. Cand mai trimiteti bani acasa, nu ar strica sa le spuneti parintilor sa fie atenti la casele de schimb care practica “doua cursuri valutare”.
