De la televizor aflam ca Romania are cea mai mare crestere economica dintre toate statele Uniunii Europene. I-am speriat pe toti cu dezvoltarea noastra. Asa o fi, numai ca statistica nu-i incalzeste cu nimic nici pe romani, si nici pe strainii care ne viziteaza.
M-am lovit de realitatea din spatele discursului, de Romania asa cum o vezi pe strada.
Am facut greseala sa ma urc in masina pe la sase si jumatate seara, cu gandul sa plec undva in tara, ca doar in vacanta suntem. Sa mergem in Ardeal, ca parca e mai curat si mai civilizat; poate si drumurile sunt rezonabile.
Iesirea din Bucuresti dureaza o ora, desi era luni seara si nu toata lumea pleca la munte. Tinta finala a serii: Sibiu, fosta capitala europeana a culturii, nu mai departe de anul trecut. Dupa trei ore si jumatate, atingem Brasovul. O medie de viteza de aproape 50 de kilometri la ora. Adevarat europeana! Mai avem de parcurs inca 140 de km pana la Sibiu.
De aici, a inceput cu adevarat drumul groazei! Soseaua europeana este “rupta” de lucrari. Cand pe stanga, cand pe dreapta, soseaua dispare pur si simplu. A fost decupata si se lucreaza.
Semnalizarile de avertisment sunt rare si, cand exista, nu folosesc la nimic. De cateva ori sunt pe punctul sa zbor cu masina in gol. Noroc cu un copilot calit in drumuri grele. Practic, semnul de avertizare este pus exact unde soseaua dispare. Utilajele de lucru sunt parcate neglijent, pe toate partile carosabilului. Cainii vagabonzi rasar din senin pe sosea, complicand expeditia. Fara exagerare, pe Brasov-Sibiu ar putea fi organizata o cursa dificila de off-road.
Marea gaselnita a celor care lucreaza la drum sunt semafoarele. Sunt cam 30 de semafoare intre Brasov si Sibiu, in toate locurile unde circulatia se desfasoara pe o singura banda. Asta este un lucru bun, sa nu cumva sa te intalnesti cu tirul bot in bot pe un fir de sosea cu prapastie pe margini. Ma opresc cand vad culoarea rosie. In spatele meu, un BMW de teren, o masina de “fite”, cum zic romanii. Soferul ei innebuneste pe loc cand vede ca ma opresc. Ma impinge practic sa trec pe rosu, ceea ce sunt nevoit sa fac. Constat ca semafoarele sunt facultative, ca si toate celelalte reguli de circulatie.
Am parcurs 140 de km in cinci ore. Mai putin de 30 de km pe ora ca medie. Am jurat sa nu mai merg noaptea prin Romania. Drumul de intoarcere l-am facut la miezul zilei.
Frontul de lucru deschis de compania care modernizeaza drumul este de aproximativ 100 de kilometri. Muncitorii sunt incaltati in tenisi ieftini si au un dor de lucru nebun. Cam doi din zece manuiesc lopeti. Ceilalti fumeaza in santuri. Nu stii cand s-au apucat de modernizat drumul si cand il vor termina. Pot sa jur ca, intr-un an, el nu va fi gata.
La televizor, Tariceanu se lauda cu performantele economice ale Romaniei, in timp ce Basescu ne spune cum s-a apucat el de autostrazi acum vreo zece ani. Pentru mine, sofer obisnuit, aflat in vacanta, ei nu au facut nimic.
Noroc ca Sibiul a meritat drumul groazei. Este un oras vechi curat, frumos, occidental. Mie mi s-a parut mai frumos decat Torino, de exemplu.
O farama de speranta exista!
