Vacanta in Cuba

La inceput de august, am fost la Varadero, o peninsula a Cubei, destul de bine vazuta din punct de vedere turistic. Am stat la Sirena sol Sirenis – un resort nou, dat in folosinta anul trecut. Cum nu avusese timp sa se deteriorizeze, condi­tii­le de cazare erau destul de bune (acolo, 4 stele sunt cam cat 2 si jumatate de aici). Am platit 3200 de CAD transportul pentru 4 persoane si masa pentru 2, pentru ca resortul gazduia si hranea gratuit copiii pana in 13 ani.

Ca si romanii, cubanezii sufera de lipsa detaliului. Pentru ei, un perete decojit sau un gazon inecat de ierburi nu reprezinta ceva esential. Cu toate astea, am fost bine intampinati si bine cazati. Cameristele sunt prietenoase, iar daca le lasi un pesos pe zi bacsis, sunt in stare sa-ti impodobeasca zilnic camera cu tot soiul de fantezii create din prosoapele de baie, paturi si cearsafuri.

Asta mi-a placut foarte mult la ei – pentru ca sunt saraci, au invatat sa creeze din nimic lucruri frumoase: din frunze impletesc palarii de soare si tot felul de “bestiole” (greieri, lacuste, etc), lemnele le transforma in statuete, iar cojile de nuca de cocos in tobite si ukulele.

Simti ca unii te privesc ca pe “prostii cu bani”
Statiunea – frumoasa, cu piscine mari, cu baruri in apa, cocteiluri la discre­tie. Plaja – destul de incapatoare, plina de umbrelute din palmieri si sezlonguri de plastic. Un pic cam salba­tica pentru gustul nostru, dar poate pentru ca totul era inca nou si nu avusesera timp sa amenajeze si plaja.

Exista un restaurant-bufet central, unde se servesc cele trei mese principale ale zilei (mancarea e buna si destul de variata) si alte mici snack-baruri, unde poti sa mai ciugulesti ceva intre mese – un sandwich, o pizza sau un hambuger.

Apoi, exista si restaurantele à la carte, unde, in functie de compania turistica cu care pleci, ai dreptul sa mananci o seara sau doua seri in cursul sejurului, numai ca trebuie sa faci rezervare ime­diat cum ai ajuns.

Noi am avut dreptul la doua seri à la carte si am ales un restaurant italian si unul cubanez. Initial, am vrut la cel japonez, dar n-am mai gasit rezervari. Foarte mult mi-a placut mancarea la cel cubanez. De altfel, restaurantele à la carte sunt restaurante in adevaratul sens al cuvantului, cu fete de masa albe, cu serviciu complet, cu meniu etc. Personalul mi s-a parut un pic cam arogant, poate pentru ca, am inteles, majoritatea chelneri­lor sunt absolventi de filologie. Desi cred ca asta nu e o scuza. Si eu am doua facultati si nu-mi cad galoanele daca sunt momentan educatoare.

Insa ei, ca si majoriatea romanilor, au probleme cu adaptarea la viata reala, adica au impresia ca la iesirea din facultate trebuie sa-i astepte o caleasca si in fata ei un individ cu tona de oferte de munca (lucru care, probabil, era si in mintea unor romani cand au venit in Canada).

Revenind deci, simti ca te privesc ca pe “prostii cu bani”, iar daca mai ai si neobrazarea, ca femeie, sa te imbraci frumos, eventual sa mai ai si talie, deja ochii chelneritelor te sfideaza vizibil si te trateaza ca pe o intretinuta, venita pe banii barbatului sa mananci la restaurant. Pe mine ma amuza treaba asta, dar nu e intotdeauna prea placut.

Securiatii fac si ei baie, printre turisti
Exceptand aceste mici neplaceri, restul e idilic. Iar daca mai ai si norocul sa pleci in gasca cu prieteni la fel de pusi pe glume si pe sotii, in mood de vacanta, atunci e de-a dreptul mi­nunat. Iti incro­pesti un mic program, ca sa nu te lalai aiurea si te tii de el, in sensul ca dimineata mergi la plaja, unde poti face gimnastica aerobica in apa cam 30 de minute, apoi poti continua cu lectii de dans pe malul marii, timp in care conjoint-ul trebuie sa se ocupe de copii, iti mai clatesti un pic ochii cu niscava baietei, care nu arata rau deloc, baietii la randul lor au si ei ce vedea, si uite asa, olà in stanga, olà in dreapta, se face timpul de masa, iti strangi catrafusele si pleci sa mananci. Atentie, poti avea neplacuta surpriza sa-ti dispara prosopul de plaja, oferit de hotel (platesti vreo 20 de dolari daca nu-l mai ai); restul poate sa ramana fara grija pe plaja, ca nu dispare nimic. Am lasat prosoapele copiilor, aduse din Canada, care aratau mai bine de o mie de ori decat ale lor, dar, daca nu erau pe inventar, nu au interesat pe nimeni.

Securistii fac si ei baie printre turisti si, daca vreun cubanez are tupeul sa se strecoare pe plaja, imediat este reperat si expulzat. In week-end, securitatea e mai vizibila, in sensul ca vezi tipi imbracati in alb, cu tot felul de trese, care patruleaza pe plaja si pazesc lucrurile. Mai apar si vreo doi-trei vanzatori de artizanat, dar aia sunt cu acte in regula, probabil cu autorizatie – nu vin ei de capul lor in “zona interzisa”, ca imediat ar fi scosi de acolo. Dimpotri­va, sunt probabil selectati si cercetati, poate chiar si cu rude prin partid, inainte sa aiba acces in locurile populate de “straini”.

Dupa masa, poti sa-ti faci siesta in camera sau, daca nu, in vreo piscina, pentru ca e asa de cald incat daca nu stai in apa e sufocant. Nu recomand jacuzzi – eu nu am rezistat mai mult de 5 minute, apa e mult prea fierbinte, desi nu e incal­zita cu nimic, ci doar de la soare.

Mai exista si o sala de sport pentru amatorii de gimnastica, cu dusuri si sauna, dar din astea avem si pe aici, prin Canada, asa ca, daca vrei sa simti ca esti in Cuba, tot mai bine e pe malul marii, facand scufundari in apa super-sarata (e foarte bine daca ai ochelari de baie, pentru ca ustura ingrozitor daca iti intra apa in ochi) si bronzandu-te, in scurtul ragaz pana ti se evapora apa de pe piele, pentru ca apoi nu-ti mai vine sa stai pe uscat. Evita mahmureala, ramai beat!
Multi gasisera o solutie excelenta: luau sezlongul si se asezau fix pe malul marii, unde apa nu atingea mai mult de 10 cm, asa ca ramaneau uzi in permanenta. Si se hidratau. Cu ce? Cu bere, bineinteles, care e la liber si pe care e bine sa ti-o iei in canile alea mari in care iti pastrezi cafeaua fierbinte, pentru ca sunt izolante si ti-o pastreaza rece. De la bar primesti berea intr-un pahar de plastic, pe care-l bei pe drumul de intoarcere spre plaja. Asa ca, atunci cand ai ajuns, constati ca trebuie sa te intorci, sa-ti iei altul. Am vazut englezi si rusi albi ca branza care, satui sa faca atatea curse, se stabilisera la bar, de unde urmau sa plece dupa doua zile. Altii veneau de dimi­neata cu niste cani termoizolante de 2 litri, pe care le umpleau in mod curent cu ce le venea, numai pe baza de alcool sa fie. In dimineata urmatoare, ii vedeam prin piscine cu niste fete de oameni care sufera si cu capul intre maini; ii compa­timeam pentru faptul ca, evident, nu fu­sesera la Vama Veche, ca sa invete deviza statiunii: “Evita mahmureala, ramai beat”.

Sa nu uit de spectacolele de foarte buna calitate, organizate seara. Plecam de acolo efectiv cu o stare de bine absolut, chit ca se terminau spre 11 noaptea, asa ca taram dupa noi copiii adormiti si-i caram, care cum puteam, prin brate.

Si o ultima informatie: eu am luat la mine tot felul de haine de-ale copiilor, bune, dar care le ramasesera mici. Asa cum ma asteptam, au fost apreciate mai mult decat pesosii lasati bacsis. Cubane­zii chiar au nevoie, sunt saraci, iar hainele acolo sunt mult mai pretuite decat aici, la Armee du salut.