Din nou guvern minoritar

0
116

Conservatorii au castigat din nou, dar n-au reusit sa preia puterea deplina, asa cum mizau. S-a cheltuit un sfert de miliard de dolari pe niste alegeri care nu schimba practic configuratia Parlamentului.

Alegerile au trecut si acum e vremea analizelor si a evaluarilor. Dar, dincolo de concluziile comentatorilor, exista o realitate comuna tuturor partidelor: fiecare poate gasi in rezulta­tele alegerilor din 14 octombrie 2008 atat motive de satisfactie, cat si de frustrare. Pentru fiecare, paharul este in acelasi timp plin si gol pe ju­ma­tate. Sa ne oprim, pe rand, asupra celor cinci partide principale care au animat campania electorala.

Partidul conservator.
Stephen Harper poate fi multu­mit, partidul sau a cas­tigat alegerile pentru a doua oara consecutiv. Iar fata de alegerile anterioare (din ianuarie 2006), partidul sau a obtinut in plus 19 locuri in Parlament. Atacurile adversarilor pe seama politicii sale in cultura si in protejarea mediului natural nu au indepartat prea mult electoratul.

Pe de alta parte, pariul initial a fost pierdut. Stephen Harper declan­sase alegeri anticipate intr-un moment cand, conform sondajelor, avea perspectiva castigarii unei majoritati parlamentare. Nu a fost asa, guvernul lui e tot minoritar si, la fel ca pana acum, va trebui sa tina seama de obiectiile opozitiei. Iar in Quebec trebuie sa recunoasca superioritatea zdrobitoare a Blocului Quebecois, a carui utilitate a contestat-o.

Partidul liberal
Pentru Stephane Dion, partea goala a paharului este mai vizibila decat cealalta. Partidul lui a pierdut, fata de 2006, 26 de locuri. In Ontario, altadata un adevarat fief li­beral, conservatorii au depasit liberalii cu mai bine de 10 locuri: 51 la 38. Dion a facut o impresie neasteptat de buna in timpul dezbateri­lor televizate. De altfel, procentual, partidul sau a primit acelasi numar de voturi ca in 2006. Numai dispersarea acestora l-a impiedicat sa castige mai multe circumscriptii. Cum electora­tul se gan­deste la liberali in mai multe circumscriptii decat in 2006, ar putea fi un semn ca partidul reincepe sa urce panta. Cu toate acestea, multi analisti sunt de parere ca Dion ar face mai bine sa demi­sioneze. Si se pare ca el insusi ia in calcul va­rianta aceasta.

Partidul Neo-Democrat (NPD)
La inceputul campaniei electorale, incurajat de unele sondaje favorabile, Jack Layton a crezut ca ar putea lupta chiar pentru guvernare. Dar n-a fost sa fie. Neo-democratii au obtinut doar 37 de locuri in Parla­ment, de­parte mult de cohortele conservatoare si liberale.

Dar aceste 37 de locuri inseamna totusi cu 9 mai mult decat in 2006 si aproape dublu fata de 2004. Layton se poate lauda ca, sub conducerea sa, NPD-ul progreseaza constant, de la un scrutin la altul.

Partidul Verde
Nici acum Partidul Verde nu a reusit sa intre in Parlament, dar, procentual, numarul voturilor primite a fost mai mare.

In plus, ecologistii au obtinut un precedent favorabil. Elisabeth May a fost invitata sa ia parte la dezbaterea sefilor. Performanta ei a fost apreciata de unii comentatori ca fiind superioara celei a lui Stephen Harper, la dezba­terea in limba franceza. Desi handicapul de limba era acelasi.

Blocul Quebecois
Partidul lui Gilles Duceppe a castigat de doua ori mai multe circumscriptii in Quebec decat toate celelalte partide la un loc. Campania anti-Bloc a conservatorilor s-a lovit aici de un zid. Si, chiar daca electoratul nu este majoritar suveranist, pertinenta Blocului la Ottawa – ca promotor al identitatii distincte quebecheze – a fost inca odata recunoscuta.

Dar Blocul a vrut mai mult si a obtinut mai putin. El nu a reusit sa recastige circumscriptiile pe care le-a pierdut in 2006 in fata conservatorilor

A meritat sa avem alegeri anticipate?
Alegerile din 2004 au costat contribuabilii canadieni 274,8 milioane de dolari, cele din 2006 – 272,6 milioane, iar cele de acum… vom afla mai tarziu sau la ale­gerile viitoare. In tot cazul, peste 250 de milioane. Tinand cont ca avem, dupa scrutin, acelasi gu­vern minoritar dinainte si ca acest lucru era previzi­bil, a meritat oare sa fie cheltuite aceste sute de milioane, intr-o pe­rioa­da de aproape iminenta recesiune?

O alta realitate frapanta a acestor alegeri a fost participarea slaba la vot: doar 58,5 %, fata de aproape 65% in 2006. Absenteismul ridicat arata obo­seala electoratului, chemat la urne din doi in doi ani, si dezinteresul. Si atunci, inca o data: a meritat oare sa avem alegeri anticipate?