Acest episod este dedicat unor mari valori, personalitati ale literaturii romane incarcerate in spatele gardurilor de sarma ghimpata. Printre aceste somitati s-au straduit sa supravietuiasca Radu Gyr, Nichifor Crainic, Petre Tutea si alti intelectuali de marca, pe care ii voi aminti in rezumat.
Radu Gyr a reprezentat un condei incomod, atat pentru comunisti, cat si pentru dictaturile anterioare, motiv pentru care a fost inchis sub toate regimurile politice. Radu Demetrescu – pe numele sau din actele de stare civila – s-a nascut la 2 martie 1905, la Campulung Muscel, ca fiu al fostului actor craiovean Coco Demetrescu. A absolvit Facultatea de Litere si Filosofie din Bucuresti, unde a urcat pana la treapta de conferentiar, doctor in litere. Inca de tanar, s-a dedicat scrisului, devenind un apreciat gazetar, poet si dramaturg.
Atras de ideologia Miscarii Legionare, a fost numit comandant al Regiunii Oltenia, locuind la Craiova, pe strada Vasile Conta, numarul 18, cladire pe care se afla in prezent o placuta comemorativa. In acea perioada, a scris textul imnului Sfanta Tinerete Legionara si strofele imnului Mota si Marin, dedicat celor doi care au cazut in lupta cu ocazia participarii la Razboiul civil din Spania, din anul 1937.
Intre anii 1926 si 1939, Radu Gyr a obtinut mai multe premii din partea Societatii Scriitorilor Romani, a Institutului pentru Literatura si a Academiei Romane. A scris la mai multe reviste, precum Gradina, Cuvantul, Buna Vestire si Vremea. Pentru copii, a asternut pe hartie o serie de povesti, semnandu-le cu pseudonimul Nenea Raducu.
In anul 1938, a fost arestat la cererea regelui si trasferat prin diferite inchisori, pana in septembrie 1940, cand legionarii l-au eliberat deoarece preluasera puterea. De-a lungul celor aproape cinci luni de guvernare legionara, Radu Gyr a fost numit director general al teatrelor si operelor din Romania. A infiintat Teatrul Evreiesc Baraseum, singurul din lume la acea ora, intr-o Europa cucerita pas cu pas de Hitler. In prima- vara lui 1941, poetul este arestat din nou, la ordinul Guvernului Antonescu, si condamnat la 12 ani de inchisoare, impreuna cu alti 86 de intelectuali. La intrarea Romaniei in razboi, Radu Gyr este eliberat din detentie si trimis pe front, unde a cazut grav ranit, langa localitatea Vinogradov.
Evenimentele de la 23 August 1944 il surprind in convalescenta. Un an mai tirziu, va fi din nou arestat in lotul ziaristilor si condamnat la 12 ani munca silnica. Se declansase teroarea comunista. Ca dovada, intre 1945 si 1948 au fost intrezise si arse 8.438 de opere literare valoroase. Zeci de publicatii au fost somate sa-si inceteze activitatea. Editorii lor au fost arestati impreuna cu redactorii si acuzati de crime de razboi. Malaxorul justitiei comuniste avea nevoie de unanimitate absoluta. Tribunalele Militare imparteau cu mare generozitate ani grei de detentie, de parca ar fi impartit bomboane la copii.
Protestele presei independente sau de opozitie trebuiau sa dispara, impreuna cu condeierii lor. Dosarele erau intocmite cu ura, cu “manie proletara”, potrivit principiului “Cine nu e cu noi este impotriva noastra.” Printre publicatiile desfiintate s-au numarat Curentul, Cuvantul, Universul, Calendarul, Gandirea, Buna Vestire si altele.
In apararea sa, Radu Gyr a spus raspicat la ultimul proces: “Eu n-am atacat niciodata pe nimeni in mod las, pe la spate, ci numai in dueluri egale, in polemici de franchete si realitate, cu spada ideilor si a argumentelor. Am ramas pe cenusa credintelor mele, infrant, sarac, schilod, dar cinstit si demn. Eu nu m-am vandut niciodata nimanui, am platit cu o suta de ani de chin, ruina vietii mele fizice si smulgerea painii de la gura copiilor mei. Am platit indeajuns.”
Regimul barbar din inchisorile politice de la Brasov si Aiud l-a suportat cu o mare forta morala. Metodele folosite de tortionari pentru ingenuncherea intelectualilor incarcerati erau variate, provocand chinuri prelungite.
In ianuarie 1956 este eliberat pentru putin timp, dupa care este din nou arestat si condamnat la moarte, pentru poezia Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane – text considerat de Securitate un puternic manifest de instigare la revolta anticomunista, din care redau o strofa: “Pentru sangele neamului tau curs in santuri / Pentru cantecul tau, tintuit in piroane / Pentru lacrima soarelui tau pus in lanturi / Ridica-te Gheorghe, ridica-te Ioane.”
Din relatarea fiicei sale, Monica, am aflat ca profesorul Radu Gyr a fost batut de nenumarate ori, pana la lesin, dar o singura data si-a dorit moartea. Acest lucru s-a intamplat in clipa cand, dupa anchetari prelungite la Bucuresti, fortat sa mearga anchilozat, in haine subtiri pe un ger cumplit, a fost transportat la Aiud, unde a avut nesansa sa fie introdus intr-o incapere in care ofiterii tenebroasei inchisori sarbatoreau o noua zi victorioasa asupra unor nefericiti legati in lanturi. Dupa ce i-au spus: “Uite, jivina legionara, s-a intors la noi,” au inceput sa-l scuipe. A fost singura clipa cand cel umilit si-a dorit moartea. Un intelectual de marca era scuipat de niste primitivi, analfabeti, si sadici…
Dupa ce a stat in lanturi un an de zile, a aflat ca i s-a comutat pedeapsa in munca silnica pe viata. In 1963, a fost gratiat, dar se simtea urmarit in permanenta. A continuat sa scrie, tintuit de sagetile otravite ale cenzurii nemiloase. Ros de bolile detentiei, a murit la 29 aprilie 1975, in Bucuresti. A fost casatorit cu Florentina, cu care a avut doua fiice, Simona si Monica.
Un alt intelectual de prestigiu si camarad de suferinta in inchisoare cu Radu Gyr, a fost teologul Nichifor Crainic, pe numele sau real Ion Dobre. Nascut la 22 decembrie 1889 in localitatea Bulbucata, din judetul Vlasca, a studiat teologia la Bucuresti si a obtinut doctoratul in filosofie la Viena. O perioada, a predat ca profesor la Seminarul Teologic din Bucuresti si la Facultatea de Teologie din Chisinau, fiind fondatorul curentului denumit autohtonism.
De timpuriu, s-a dedicat scrisului, mai tarziu fiind apreciat ca poet, redactor, editor, om politic si academician. A scris in multe ziare si reviste, precum Ramuri, Luceafarul, Dacia, Gandirea si Buna Vestire. In calitate de director al ziarului Calendarul, a fost somat sa-si inceteze activitatea de cateva ori, din cauza pozitiei sale legionare. Impreuna cu alti teoreticieni ai Miscarii, a fost arestat si inchis o perioada la Jilava, dupa care a fost eliberat in prag de razboi.
In anul 1940, a obtinut titlul de Doctor Honoris Causa al Universitatii din Viena, dupa care a avut onoarea sa fie ales membru al Academiei Romane. A detinut functia de ministru al Propagandei in Guvernul Antonescu si apoi Secretar General la Ministerul Cultelor in perioada guvernarii legionare. Asa cum s-a intamplat cu multi demnitari, in anul 1947 a fost arestat de noile autoritati comuniste si condamnat la temnita grea. Degeaba a cautat, in repetate randuri, sa dovedeasca faptul ca legionarismul nu face parte din categoria politicii, ci din aceea a ontologiei, ramura filosofiei care studiaza trasaturile generale ale existentei.
La inchisoarea Vacaresti, si mai ales la Aiud, a cunoscut ce inseamna infometarea in infernul temnitelor politice si a lasat posteritatii poezia Flamand, din care redau doua strofe: “Imi pipai trupul cum se stinge / un bors de stir l-ar incalzi / un fir de iarba de-as atinge / fulgerator as inverzi / repeta, Doamne, iar minunea / indestuleaza mii de guri / asculta-mi iarasi rugaciunea / da-mi cosul cu firimituri.”
Dupa eliberarea din 1962, i s-a impus sa scrie asa cum dorea cenzura. In revista Glasul Patriei avea obligatia sa-i critice pe intelectualii romani din diaspora. A murit la 20 august 1972, la Mogosoaia, langa Bucuresti, supravegheat zi si noapte de cei care acum ne obosesc, lamurindu-ne ca au dat dovezi de mari patrioti si ca nu au facut rau la nimeni.
Un alt filosof, jurist, economist si om politic roman a fost Petre Tutea, nascut la 6 octombrie 1902, la Boteni, judetul Arges, in familia unui preot ortodox. Tanarul inflacarat de idealuri a studiat la Liceul Neagoe Basarab din Campulung Muscel si la Liceul Gheorghe Baritiu din Cluj, dupa care a urmat Facultatea de Drept din Cluj, ajungand doctor in Drept Administrativ Magna Cum Laude.
Initial, viitorul demnitar a simpatizat cu stanga sociala, dar mai tarziu va fi un admirator al Miscarii Legionare, asa cum a fost intreaga elita a intelectualitatii timpului. Incepand cu anul 1932, s-a dedicat scrisului si a colaborat la diferite publicatii, unde a semnat cu pseudonimul Petre Boteanu. Un an mai tarziu, a fost numit referent la ministerul Comertului si Industriei, dupa care a plecat la Berlin, ca atasat la Legatia Economica Romana.
In paralel cu activitatea sa cotidiana, a studiat la Universitatea Humboldt caracteristicile diferitelor forme de guvernamant. Revine la Bucuresti, unde, intre 1936 si 1939, a fost sef de sectie la Ministerul Comertului Exterior. Colaboreaza in aceasta perioada la diferite publicatii, dar in special la Cuvantul, condus de profesorul universitar Nae Ionescu, preocupat de locul unde se poate situa spiritul in labirintul certitudinii. Printre colegii publicisti se aflau condeie de marca, precum Radu Gyr, Mircea Vulcanescu, Mircea Eliade, Constantin Noica si altii.
In perioada 1940-1944, a fost sef de sectie la Ministerul de Razboi, dupa care, pina in 1948, a indeplinit functia de director de studii in Ministerul Economiei Nationale. In urma unui denunt calomniator, a fost arestat si anchetat timp de cinci ani. Pe 22 decembrie 1956, a fost din nou arestat si condamnat la 10 ani de inchisoare, sub acuzatia de uneltire contra ordinii sociale.
In 1959, este din nou judecat si condamnat la 18 ani munca silnica, din care executa 8 ani in mai multe inchisori, precum Jilava si Ocnele Mari; cel mai mult timp a fost insa la Aiud, unde a suportat cu greu regimul barbar de detentie.
Eliberat, cu sanatatea zdruncinata in urma torturilor suferite timp de 13 ani, a incercat sa astearna pe hartie o lucrare de mare anvergura, cu titlul Antropologia crestina. A trecut in eternitate la 3 decembrie 1991, la Bucuresti, scarbit de democratia dirijata de fostii nomenclaturisti, consternat de comunistii care se dadeau disidenti din nastere.
Cautat de televiziuni in 1990, dintre formularile sale inconfundabile trebuie mentionate cateva: “In urma rezultatelor alegerilor din 20 mai 1990, mi-am dat seama ca un tampit mai mare ca mine nu exista. Am facut 13 ani temnita grea pentru un popor de idioti. De asta numai eu am fost in stare.”; “Guvernantii de dupa 1989 nu sunt in stare sa conduca nici macar o gara.”; “Comunistii au vrut sa ne faca fericiti cu forta. Ba, sa spuneti ca sunteti fericiti, ca va ia mama dracului.”; “Corpul social e atat de afanat, incat usor se furiseaza la conducere soparlele si ajung impostori.”; “Rusii, cand te ocupa si te declari de acord, spun ca esti progresist, iar cand le rupi falcile, ca esti fascist si reactionar.”
Relevante sunt versurile poetului craiovean Ioan Moise – Iomenayos, publicate in recentul volum, Troitele Iubirii: “Trezeste-te, rumane, din lunga letargie / si zvarle de pe fata broboada de mancurt! / Extrage coltii hidrei si-alung-o pe pustie / I-ajunge cinci decenii de crima si de furt!
