“Cand am venit prima oara in Romania si am vazut copii care cer bani pentru mancare (…) m-a socat, m-a impresionat enorm. In Polonia nu se intampla asa ceva, chiar i-am intrebat cu ce ii pot ajuta, pentru ca e greu sa-i vezi asa” (Pawel Golanski, fotbalist polonez de la Steaua Bucuresti)
Romania se afla pe unul dintre primele locuri in Europa in privinta ritmului de crestere economica; in primul semestru al acestui an, el a atins 8,8%.
Cresterea economica – neintrerupta, desi in ritmuri inegale, de cativa ani – a avut, fireste, efecte pozitive si asupra reducerii indicilor de saracie. De la 11% din populatie aflata in saracie absoluta in anul 2002, s-a ajuns in 2007 la 4,1%, ceea ce reprezinta, totusi, peste 860.000 de persoane care nu au asigurat un venit minim suficient pentru subzistenta. Din categoria aceasta fac parte batrani, femei si copii, mai ales din mediul rural, cu precadere din Moldova, Dobrogea si Oltenia.
Toate rapoartele despre Romania arata ca saracia a regresat, mai ales in mediul urban, unde s-a investit mai mult, iar dinamismul economic s-a rasfrant mai repede si mai direct asupra vietii oamenilor, prin cresterea salariilor. Bucurestiul este, din acest motiv, locul din Romania in care se traieste cel mai bine – riscul saraciei nu atinge aici mai mult de 10% din populatie.
Iarba verde din straini
Mai ales de la intrarea in Uniunea Europeana, Romania se confrunta cu fenomenul emigratiei sezoniere in alte tari a mainii de lucru, in special din agricultura. Cauza este, desigur, castigul mai bun decat acasa, chiar daca, in comparatie cu cel al localnicilor, e mult mai mic. Altfel spus, e mai rentabil sa fii sarac printre straini, decat sarac lipit printre ai tai; iarba lor e mai verde decat iarba de acasa.
Urmarea este ca in satele romanesti au ramas de regula cei care fac parte din categoriile vulnerabile din punct de vedere economic: femei, copii si batrani. Asa se face ca, in 2007, aproape trei sferturi din saracii Romaniei se aflau la tara, unde riscul de a deveni sarac era de trei ori mai mare decat la oras.
Corelativ, pentru copiii de agricultori riscul de a trai in saracie este de sapte ori mai mare decat pentru copiii salariatilor de la oras.
Romii sunt cei mai amarati
O situatie extrem de dramatica este cea romilor, a caror conditie nu s-a imbunatatit decat foarte putin in comparatie cu cea a altor grupuri etnice. 60% dintre ei traiesc sau risca sa traiasca in saracie absoluta, fata de doar 12% dintre maghiari.
Conditia precara a romilor e accentuata de numarul mare de copii din familiile lor, corelat cu imposibilitatea parintilor de a se integra economic intr-o societate tot mai exigenta sub raportul scolarizarii si calificarii profesionale.
Vorbind despre cauzele neintegrarii economice a romilor, nu trebuie uitata nici discriminarea pe motive rasiale, care nu a disparut total din societatea romaneasca (cum nu a disparut nici din alte tari – ca, de exemplu, Italia sau Slovacia).
Saracia romaneasca, atat cat se vede
Romania avea, in 2007, 320.000 de asistati social, adica beneficiari ai unui venit minim garantat. Suma primita de la stat se “ridica” la circa 42 CAD pe luna pentru o persona singura, la aproximativ 75 CAD pentru doua persoane si la 105-155 CAD pentru familiile formate din trei, pana la cinci persoane. Pentru fiecare persoana in plus, se adauga in jur de 11 CAD.
Suntem departe de cuantumurile ajutoarelor sociale din tarile occidentale, dar pentru cei care nu au nicio sursa de venit, ele reprezinta totusi o solutie extrem de precara de viata.
Care nu modifica deloc aspectul dezolant al satelor romanesti, imaginile familiilor cu cinci si cu sase copii ingramadite intr-o camera de la marginea Bucurestiului sau in bordeiele pe jumatate ingropate in pamant din satul Valeni (Constanta). Ori tabloul de cosmar al oamenilor ramasi fara case, din cauza unor alunecari de teren, pe langa Ocna Sibiului si resemnati sa traiasca in grote, privindu-se tristi seara, la lumina lumanarii. Sau aspectul famelic al copiilor pe care-i va fi vazut Pawel Golanski.
Dar cat a putut vedea fotbalistul polonez si cat putem vedea noi insine din saracia aceasta despre care pana si guvernantii afla, rar, din ziare?