De la peste 16.000 de km ne soseste un volum de poezie Sculptura si poezie din Exil, Australia, semnat de Dan Lake, unul dintre cei mai talentati sculptori romani de azi, care a ales sa locuiasca, din 1983, la Sydney. Este un volum dens, ce contureaza o personalitate poetica bine formata, cu un timbru propriu si cu mijloace de expresie de o simplitate rafinata.
Dan Lake s-a nascut la Bucuresti, in 1952. Dupa studii de arta, intre 1973 si 1976, aflam din Introducerea semnata de Florenta Filip, a parasit tara in 1982, in plina degringolada comunista si s-a stabilit nu peste mari si tari in Canada sau in Statele Unite, ci peste mari si tari in Australia!Aici a inceput o cu totul remarcabila cariera artistica, marcata de numeroase expozitii personale si de participarea la expozitii de grup in Australia, Japonia si Austria. Sculpturi de-ale sale se gasesc in muzee din Romania, Hong Kong si Coreea de Sud, precum si in colectii particulare din Romania, fosta Iugoslavie, Statele Unite, Japonia si, fireste, Australia.
Mai putin cunoscuta este activitatea sa de poet – o cale alternativa de exprimare a unei sensibilitati debordante. Evident, aceasta sensibilitate o descifram si in universul sau statuar straniu, in care modernitatea siluetelor gratioase, cu forme cand adolescentine, cand generoase, intra intr-o sinteza armonioasa, in care gasim si un puternic filon clasic greco-roman, si elemente de arta orientala, si sugestii venite dinspre arta neagra.
Dar in poezie Dan Lake exprima mai direct tristetea grea, angoasa, o senzualitate intensa pe fondul unei deznadejdi cand obscure, cand patetice. Uneori apar ecouri bacoviene (Bacoviana, Frig). Cuvintele au o materialitate grea, suntem departe de jerbele lirice stralucitoare, cu metafore care se risipesc aidoma focurilor de artificii. Iata o rostire simpla ca un bocet, de o gravitate tulburatoare, care vorbeste despre un fel de damnare si de o ostilitate universala: “Am fost mandru cat am fost,/Mama/Dar acum ma bate viata/Cu pumni grei de piatra,/Mama/Vanata mi-e carnea/Unde pietrele lovesc/Sangele tasneste/Ca izvoare sfinte,/Mama/Viata ma loveste/Grindina si ger/ Dusmanie mare/Cade acum din cer…” (Mama).
Multe dintre poeziile foarte expresive din volumul acesta sunt de dragoste si registrul ei este complet. Vom citi poeme suave si tandre (Domnita, Iubire), poeme senzuale, care celebreaza bucuria simturilor (Veghe, Vocea, Pasiune) si poeme disperate fata de trecerea timpului, care aduce singuratate si spaima (Elegie).
E de dorit ca Dan Lake sa continue aventura sa literara dupa volumul acesta tulburator, lipsit de note false. Ar fi pacat ca sculptorul de mare talent sa anihileze total poetul cu o voce atat de pregnanta si de sigura.
