Se spune ca cine nu respecta trecutul nu are parte de viitor. Pe 23 octombrie, Bucurestiul a fost martorul unei grozavii de neinchipuit. Cimitirul evreiesc din Soseaua Giurgiului din Bucuresti a fost devastat de persoane necunoscute, care au vandalizat 131 de monumente funerare, dintre care 53 au fost distruse in totalitate.
Imediat dupa eveniment, comunitatea evreiasca din Romania, ca si cea internationala, a reactionat cu fermitate, cerand autoritatilor romane sa inceapa o ancheta pentru prinderea si pedepsirea vinovatilor. Cateva reactii de indignare s-au facut auzite si la posturile de radio si televiziune din Romania, in emisiuni altfel prea ocupate sa ne spuna cu cine s-a mai culcat Mihaela Radulescu, ce certuri au mai avut sotii Prigoana sau ce parturi politice au mai tras Tariceanu ori Geoana. Ah, sa nu uitam de viata familiei Columbeanu, extinsa mai nou si la sora Monicai, Ramona, despre ale carei detalii existentiale romanii sunt informati seara de seara, in direct sau inregistrat, pe un post national de televiziune. Ca am ajuns in acest punct, am vazut recent o emisiune tv in care “actrita” porno Alina Plugaru aparea alaturi de o venerabila actrita de teatru. Femeia, ajunsa la varsta senectutii si la apogeul carierei sale, asculta, golita de orice demnitate umana si profesionala, explicatiile “de specialitate” despre actorie ale Alinei Plugaru. Cum a putut societatea romaneasca sa ajunga aici?
Dar sa ne intoarcem la cimitirul nostru evreiesc, fiindca are legatura. Prima reactie a Politiei a fost sa spuna ca presupusii autori ar fi un grup de minori care au facut totul din spirit de aventura, si nu dominati de sentimente antisemite. Atata cat a scris si vorbit despre asta, mass-media din tara lasa sa se inteleaga ca Politia incearca de fapt sa musamalizeze cazul, pentru a contracara acuzatiile de antisemitism care se abateau deja asupra Romaniei.
Bomba a cazut in aceasta saptamana, miercuri, cand Politia a anuntat oficial ca autorii dezastrului din Cimitirul Evreiesc sunt intr-adevar mai multi elevi, cu varste cuprinse intre 13 si 15 ani, care au vrut sa faca un film intitulat “Povestiri din cartier”. Conform comunicatului Politiei Capitalei, patru elevi de la o scoala din apropierea cimitirului au recunoscut ca ei sunt autorii distrugerilor de luna trecuta, din cimitirul evreiesc. Tinerii au marturisit ca doreau sa faca un film despre “viata de cartier”, drept pentru care au filmat actiunea lor cu telefonul mobil.
Insa mult mai important mi se pare mie urmatorul aspect: alti 18 tineri, colegi ai celor patru, au facut “figuratie” in timpul “filmarilor”. Pentru ca un grup de 22 de elevi de la acelasi gimnaziu sa participe, activ sau pasiv, la un eveniment de o asemenea monstruozitate, trebuie ca ceva sa fie putred pana la absurd in societatea romaneasca.
Intre devalizarea din cimitirul evreiesc si amintita emisiune tv cu Alina Plugaru exista o legatura directa, cauzala. Zi de zi, ceas de ceas, minut cu minut, secunda cu secunda, televiziunile, radiourile, revistele si ziarele din tara ii invata pe tineri ca, daca vor sa apara la televizor si deci sa fie “cineva” in Romania, trebuie sa faca ceva abominabil – sa violeze o vecina, o colega de banca sau, daca se poate, chiar o profesoara, sa se bata, sa se injunghie si, cel mai important, sa nu uite sa filmeze scenele. Iar acolo unde nu au suficiente exemple la televizor, afli ca nu stiu ce profesoara a dansat lasciv in fata elevilor sau cutare profesor a ajuns la a 7-a amanta din randul elevelor sale. In Romania, viata snopeste in bataie filmul.
Gestul facut de tineri in cimitir nu are nimic antisemit in el. Sau, daca vreti, are o conotatie antisemita in aceeasi masura in care are una antiromaneasca. El este efectiv o masura a degradarii educatiei din Romania, a valorilor unei societati ajunsa intr-o profunda decadere morala. Cauzele sunt multe. Una dintre ele, prima si, cred eu, cea mai grava, este rolul jucat de mass-media. Cand VIP-urile din Romania – deci exemplele de urmat – sunt Gigi Becali, Alina Plugaru, Silviu Prigoana, Mitica Dragomir sau Marean Vanghelie, cu totii personaje in a caror viata scoala nu a jucat absolut niciun rol, la ce lucru bun te poti astepta de la tineri? Despre presedintele Basescu se stia demult ca nu invatatura a fost punctul lui forte in tinerete, dar aflam acum despre premierul Tariceanu ca, dupa ce a trecut prin liceu la limita corijentelor, a ramas repetent in anii de facultate. Inainte de a fi premier, Tariceanu a fost chiar profesor. (!?)
Dar televiziunea nu este singurul vinovat. Alaturi de ea, pe picior de egalitate, sta sistemul educational din Romania. Cu mai multi dascali suplinitori decat titulari, cu profesori de liceu care pleaca la cules de capsuni in Spania fiindca se castiga mai bine, cu profesori universitari care stau la coada la Romexpo sa primeasca un DVD player de la Marean Vanghelie, invatamantul romanesc este in coma si supravietuieste doar prin respiratie artificiala. Si stiti care este drama? Ca aceia care se afla “la butoane” sunt departe de a fi de meserie. Proaspatul demis ministru al Educatiei, Cristian Adomnitei, era inginer constructor, iar cinci din cele trei cuvinte pe care reusea sa le ingaime contineau greseli de limba romana.
