Imigrantii, canadieni part-time

Cand simte un imigrant ca a devenit canadian? Oficial, cand capata cetatenia, dupa 3-4 ani, dar in statistici, tot oficial, timp de 5 ani el este consi­derat inca imigrant recent. Iar peste inca 5 ani, in aceleasi statistici, este identificat drept imigrant vechi, de longue date. Asadar, nu calitatea oficiala este importanta, ci sentimentul subiectiv si complex ca nu se mai afla printre straini, ca face parte dintr-o comunitate care-l valorizeaza si care nu-l mai deruteaza cu reguli de functionare necunoscute.

Diferente imense de venit
Intre 84 si 92% dintre imigranti considera ca nivelul lor de viata s-a ameliorat de la venirea in Canada. Printre aspectele pe care le apreciaza cel mai mult se nu­mara liber­tatea, drepturile, securitatea si perspectivele de viitor. Trei sferturi dintre imigranti ar veni din nou in Canada, daca ar trebui sa ia inca o data o hotarare in acest sens. (Statistique Canada)

Dar sentimentul de relativa securitate nu poate anula totusi constatarea ca, inca mult timp dupa ce un imigrant incepe sa se simta in Canada ca la el acasa, dife­ren­tele economice dintre el si cole­gul lui nativ canadian persista, in defavoarea lui. Chiar si intr-un context economic favorabil, integrarea imi­gran­tilor pe piata de munca este presarata cu multe obstacole. Unele sunt reale, altele, cele mai multe, artificiale: formare profesionala nerecunoscuta sau insuficienta, experienta de munca neacceptata, handicapuri lingvistice, discri­minare, deosebiri culturale etc.

Potrivit raportului Signes vitaux Canada 2008, publicat de organismul Community Foundations of Canada, in marile orase, ve­nitul mediu al unei fami­lii de imigranti recenti e de doua ori mai mic decat al unei familii de canadieni nativi. In timp ce venitul mediu al familiilor de ca­nadieni nativi a crescut in ultimii cinci ani cu circa 5%, venitul imigrantilor recenti a scazut cu 3%, iar cel mediu al imigrantilor a scazut cu 1%. Asadar, chiar si castigurile imigrantilor “integrati” sunt net inferioare fata de cele ale localnicilor. Alti indici economici, precum rata somajului sau cea a ocuparii populatiei active, arata si ei o situatie defavo­rizata a imigrantilor, mai ales a celor recenti.

Imigrantii “se tin” intre ei
O solutie de integrare econo­mica la care recurg multi imigranti este angajarea in medii de munca unde colegii fac parte, majoritar, din etnia lor. Este o solutie aleasa mai ales de chinezi si de portughezi (apoximativ o cincime dintre membrii acestor comunitati lucreaza in asemenea medii), dar o practica si celelalte etnii, chiar daca nu pe scara atat de larga. Statistique Canada arata ca, in asemenea cazuri, venitul mediu obtinut este cu o treime mai mic decat in mediile neomogene etnic, dar si ca nivelul de scolarizare si competentele lingvistice in limbile oficiale sunt, de regula, mai scazute in asemenea medii.

In schimb, nivelul de satisfactie asupra calitatatii vietii este mai ridicat la imigrantii care lucreaza printre ai lor decat la cei care castiga mai bine, lucrand printre localnici.

Aici descoperim o posibila tensiune identitara: imigrantii din prima generatie se simt mai bine intre ei, au tendinta sa se replieze din fata societatii majoritare si sa refaca reteaua sociala, economica si afectiva din tarile de origine. Tendinta aceasta scade la jumatate la urmasii lor, fapt ce dovedes­te asumarea treptata a unei noi identitati.

Planuri avem, dar rezultate?
Planuri pentru ameliorarea integrarii economice a imigrantilor se fac, mai ales in apropierea campaniilor electorale. Astfel, de curand, ministrul liberal al Imigratiei si Comunitatilor Culturale din Quebec, Yolande James, a prezentat o noua strategie de integrare, potrivit careia aceasta ar trebui sa debuteze inca inaintea intrarii imigrantilor in Canada. Printre altele, candidatii la imigrare vor fi informati despre valorile societatii quebecheze si vor trebui sa semneze o de­cla­ratie care sa ateste ca au luat cunos­tinta de ele. Se adauga un plan de sensibilizare a societatii majoritare la problemele imigrantilor, imbunatatirea programelor educative in scoli, intarirea francizarii etc.

Ca de fiecare data, planurile vor trece si dificultatile vor ramane. Ele arata ca, inainte de a deveni canadian, un „nou sosit” in Canada traverseaza o perioada mai lunga sau mai scurta, de marginalizare. Pana sa devina canadian full-time, va fi asistat social sau angajat in slujbe precare si, de asemenea, va fi obsedat de integrarea “in randul lumii” prin oportunitati economice pe cat de stralucitoare, tot pe atat de iluzorii.